2011
2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013


Cuprins

 

Hramul Bisericii Buna Vestire

Hramul Bisericii selectie 2011


 

Sfintele Pasti Ucea de Sus 2011 HRISTOS A INVIAT ! (fragmente din cadrul slujbelor)

 

Pelerinaj in Maramures "Impreuna de Sarbatori"

 

     Comitetul parohial departamentul Tineret din parohia Ucea de Sus, prin studentul teolog Gheorghe Sebastian Stoia, cu binecuvântarea şi sub îndrumarea Părintelui paroh Stanciu Alexandru, a organizat în ziua de miercuri-joi, 27 - 28 aprilie 2010 un pelerinaj in Maramures intitulat “Împreună de sărbători”.


     Obiective:

ZIUA I – 27 aprilie 2011, miercuri
       Ora 6.00 plecare
         Alba Iulia Catedrala Reîntregirea Neamului
         Mănăstirea Râmeţ, moaştele Sfântului Ghelasie
         Schitul Aiud
         Turda – Salina şi Biserica din salină
           Mănăstirea Nicula
         Cluj–Napoca – Catedrala mitropolitană “Adormirea Maicii Domnului”
         Mănăstirea Rohia – Târgu Lăpuş
           Mănăstirea Bârsana  -  cazare şi masă


ZIUA II – 28 aprilie 2011, joi
          Mănăstirea Bârsana participare la Sfânta Liturghie
          Cimitirul Vesel de la Săpânţa
          Mănăstirea Perii Maramureşului
          Sighetul Marmaţiei – Muzeul victimelor comunismului
          Valea Izei şi Marei – bisericile din Ieud, Razavlea şi Bogdan Vodă
          Mănăstirea Dragomireşti
          Mănăstirea Moisei
          Coşbuc (Năsăud) – casa memorială George Coşbuc
          Sighişoara – cetatea
          Mănăstirea “Sf. Dimitrie”  -  Sighişoara

Alba Iulia


Municipiul Alba Iulia este asezat in centrul podisului ardelean
Orasul propriu-zis este asezat pe prima terasa a Muresului, care formeaza spre est un ses lung de 8-10 km si lat de 2-4 km. Orasului ii apartin 10.365 ha teren.
Marea Unire 1 decembrie 1918

Catedrala arhiepiscopala “ Reintregirea Neamului”   Alba-Iulia
Catedrala Arhiepiscopala din Alba-Iulia     Monument istoric al orasului Alba-Iulia, catedrala ortodoxa, cunoscuta si sub numele de Catedrala Reintregirii, este un simbol al unitatii noastre nationale realizata prin actul din 1918. Aceasta a fost construita in anii 1921-1922,
     Planul Catedralei, de tip bizantin, cruce greaca inscrisa,
     Intrarea in biserica se face printr-un pridvor deschis cu arcade mari, sprijinite pe patru coloane cu capiteluri. In nisele laterale din pridvor sunt fixate patru placi de marmura cu inscriptii comemorative ce ne amintesc de patru evenimente importante: 1) Tiparirea Noului Testament de Mitropolitul Simeon Stefan la 1648; 2) Unirea de la 1600, infaptuita de Mihai Viteazul; 3) Martiriul lui Horea, Closca si Crisan; 4) Refacerea unitatii spirituale a romanilor.
     Naosul, impunator prin inaltimea sa, este dominat de cupola centrala, sustinuta de patru stalpi octogonali placati in marmura, iar in exterior se inalta cele trei turle octogonale, luminate, de cate opt ferestre, cu acoperis in forma de bulb si cu cate o cruce metalica deasupra lui.
     Iconostasul, mobilierul, stranele au fost realizate din lemn de stejar, prezentand aceleasi motive decorative de inspiratie brancoveneasca.
     Pictura murala, de origine bizantina, a fost realizata in tehnica fresca de o parte si alta a iconostasului sunt asezate icoanele mai recente ale fintilor ierarhi, Mitropolitii Sava Brancovici (1656-1683) si Ilie Orest (1640-1642), ale Cuviosilor Marturisitori Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara si a Mucenicului Oprea Nicolae (canonizati in catedrala in anul 1955), care au sprijinit lupta romanilor din Transilvania pentru cucerirea drepturilor lor si-au luptat pentru ortodoxie in secolul al XVIII-lea. De o parte si de alta a intrarii apar portretele suveranilor Romaniei Mari - regele Ferdinand I Intregitorul si cu sotia sa, Maria - subliniind cu aceasta semnificatia istorica a edificiului. in partea de est si doua pavilioane in partea de vest, intre ultimele ridicandu-se clopotnita inalta de 58. Pavilioanele sunt legate intre ele prin galerii de acces, sustinute de coloane si arcade duble, unele cu capiteluri de inspiratie corintica, dar de influenta brancoveneasca. Intrarea in incinta se face dinspre vest pe sub turnul de clopotnita.

 Catedrala catolică “ Sf. Mihail” – Alba Iulia


Catedrala romano-catolica Alba Iulia     Catedrala Romano Catolica-Alba Iulia (1246-1300), cel mai valoros monument de arhitectura medievala din Transilvania, de aceeasi varsta cu celebra Notre Dame, a fost ridicata pe locul unei biserici distrusa de tatari in 1241.
     Actualul edificiu, in stil romanic tarziu, a fost inaltat in doua etape (1247-1291 si 1320-1356). Iancu de Hunedoara a restaurat-o si a facut din ea necropola familiei sale.
     In secolul al XVI-lea i s-au adus noi completari: o capela pe latura nordica (in stilul Renasterii italiene) si frescele din interior. Intre 1550 si 1700, catedrala a fost preluata de unitarieni si calvini, iar la inceputul secolului al XVIII-lea a revenit ritului catolic.
     Intre 1718 si 1737, s-a construit o bolta la intrarea vestica si frontonul triunghiular, strajuit de patru statuete de sfinti si trei basoreliefuri. In interior in partea dreapta, se afla oranduite sarcofagiile Huniazilor, lucrate in stil gotic, deteriorate in timpul atacurilor tatare. In nava laterala nordica se afla pietrele de mormant ale unor episcopi si demnitari laici transilvaneni din secolele al XIV-lea si al XV-lea.
     *Catedrala are o orga cu 2209 tuburi, datand din 1877.
     *Fatada principala indreptata spre nord, are la colturi cate un pilastru, iar la mijloc se afla un portal deasupra caruia a fost montata stema episcopului Ladislau Gereb.
     *In interiorul catedralei se afla sarcofagul lui Iancu de Hunedoara, alaturi de cele ale fratelui sau Johannes Miles, a fiului sau mai mare Ladislau si cele ale reginei Isabella si a fiului sau Ioan Sigismund.

Manastirea Rameţ “Sf. Apostoli Petru şi Pavel”


Manastirea Ramet     Hram:”Adormirea Maicii Domnului” si ”Sfintii Apostoli Petru si Pavel”, la biserica noua.
     Adresa: com. Ramet, jud. Alba
     Acces: Rutier: DNI (E81) Alba lulia, spre nord - Teius (16 km) - ramificatie la stanga, DL spre Stret (4 km) - Geoagiu de Sus(5km) - Valea Manastirii(7km).
     Stareta: stavrofora lerusalima Ghibu
     Dupa traditie, este ctitoria calugarilor Ghenadie si Romulus, din anul 1214.
     Biserica veche are mai multe straturi de pictura: primul strat dateaza din anul 1300, iar al doilea din 1310; aceste straturi au fost identificate, dupa pigmentii din pictura, intre anii 1987-1988. Al treilea strat se afla pe arcada dintre naos si pronaos, cu text din anul 1377, stratul al patrulea dateaza din anul 1450, al cincilea - din anul 1600, al saselea - din 1741 si al saptelea - din anul 1809.
     Manastirea a fost parasita timp de 100 de ani.
     La 20 august 1762, asezamantul a fost lovit de Bukow cu tunurile, manastirea fiind cel mai puternic centru ortodox din Transilvania. Refacuta in anii urmatori, manastirea a fost din nou distrusa de armata imperiala habsburgica, la 23 decembrie 1785.
     In 1826 asezamantul a fost transformat in biserica de mir si re-devine manastire in 1932, prin stradaniile calugarului Evloghie Ota.
     In 1955, asezamantul este transformat in manastire de maici, dar in 1960 este desfiintat si devine cabana turistica.
     In anul 1968, ieromonahul Dometie Manolache si o parte dintre fostele maici care lucrau la o sectie de covoare din Aiud reusesc sa reintre in fosta manastire, transferand aici sectia de covoare. In 1982, manastirea este din nou autorizata sa functioneze. Din 1982, a inceput zidirea bisericii noi, terminata si sfintita la 30 iunie 1992. La aceeasi data a fost canonizat Sfantul Ghelasie, fost egumen al manastirii si arhiepiscop al Transilvaniei in cea de-a doua jumatate a secolului al XIV-lea (atestat in anul 1377, de pictura bisericii vechi).
     Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel
     Zidirea bisericii a durat pana in anul 1986. In anul 1987 s-a inceput lucrarea de pictare a bisericii 
     Tarnosirea acestui sfant locas s-a oficiat de Prea Fericitul Patriarh Teoctist, insotit de mitropoliti si episcopi, membri ai Sfantului Sinod, la 29 iunie 1992. A fost un moment binecuvantat, cu o tripla semnificatie: sfintirea Bisericii noi, aducerea unei parti din lemnul Sfintei cruci de catre un grup de calugari greci in frunte cu P.C. Parinte Iosif - Staretul Sfintei Manastiri Xeropotamu, si canonizarea Sfantului Ierarh Ghelasie.
     Arhitectura, de traditie bizantina cu impartire interioara a spatiului, este de plan triconc cu turla pe naos si cuprinde de la vest spre est : un pridvor deschis, un pridvor inchis, pronaosul, naosul cu abside laterale si turla centrala si altarul incadrat de proscomidie si diaconicon.
     Fatadele au la baza un postament de piatra fatuita, iar zidurile de deasupra sunt impartite in doua registre, de inaltimi inegale, de un brau, format de un tor sub forma unei funii impletite incadrat de doua siruri de dinti de fierastrau. Registrul inferior, foarte inalt, e decorat cu firide inalte, cu deschiderea partii superioare in acolada poliloba ; in interiorul firidelor sunt amplasate si ferestrele.
     Registrul superior, mai scund, este decorat cu un sir de ocnite, pictate in interior, deasupra lor fiind cornisa bisericii, formata dintr-un sir de denticuli si patru siruri de dinti de fierastrau.
     Arcadramentele usilor sunt de piatra cioplita, decorate cu motive vegetale, o interpretare moderna a motivelor postbrancovenesti. Stalpii pridvorului deschis au capitele compozite (o combinatie moderna de volute ionice si frunze corintice, pecetluite de simbolul Sfintei Cruci), cioplite de asemenea in piatra.
     Acoperisul, cu invelitori separate pentru diferitele incaperi interioare si poala mult evazata, este propriu bisericilor din Moldova, ca si sirul de ocnite din registrul superior al fatadelor, in timp ce pridvorul deschis si impartirea fatadelor in doua registre de catre un brau median se intalneste la bisericile din Tara Romaneasca.
     Pictura bisericii In axul bisericii, la rasarit (axul absidei altarului) este reprezentat Iisus Hristos, incadrat in urmatoarele ocnite de Maica Domnului si de Ioan Botezatorul, dupa care urmeaza, de la est catre vest, arhangheli, prooroci, tinand in maini rotulusuri cu inscriptii, apostoli, sfinti ierarhi, sfinti militari, sfinti mucenici si sfinti mucenite, ca un fel de ”Mare Deisis” (Deisi = Rugaciune). Ultimii reprezentanti in ocnitele de la sud si nord, catre vest sunt sibile si intelepti ai antichitatii (fara aureole).
     Pe mijlocul fatadei vestice apar cele doua hramuri ale bisericii :”Adormirea Maicii Domnului”, incadrata de ”Sfintii Apostoli Petru si Pavel”. La mijlocul fatadei de sud, sirul sfintilor este intrerupt de reprezentarea ”Acoperamantului Maicii Domnului”.
     In planul iconografic, in abisa Sfantului Altar, in conca este pictata Maica Domnului cu pruncul, pe tron (Platytera) incadrata de Sfintii Apostoli Petru si Pavel si de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil ; alaturi de bolta ”Cel vechi de Zile”. Tot in sfantul Altar, s-au pictat scenele: ”Spalarea picioarelor” simbol al umilintei crestine, ”Cina cea de taina”, ”Impartasirea Apostolilor”, in care se incorporeaza simbolul jertfei si taina misiunii apostolice.
     In proscomidie (incaperea din stanga altarului) unde se pregatesc Sfintele Daruri (painea si vinul) cele mai importante reprezentari sunt cea a lui ”Iisus Arhiereu” si ”Iisus in mormant” sau ”Iisus Imparatul Slavei”.
     In diaconicon (incaperea din dreapta altarului) unde se pastreaza vesmintele liturgice, apare pe bolta ”Iisus Emanuel” promis poporului ales in Vechiul Testament, inconjurat de o serie de scene pictate pe pereti, tot vechitestamentare, care prefigureaza coborarea Fiului lui Dumnezeu pe pamant si jertfa sa pentru mantuirea neamului omenesc.
     Naosul este separat de pronaos doar printr-un arc care ingaduie privitorului sa vada, aproape in intregime, chiar de la intrare, maretia artistica a interiorului bisericii. Tema iconografica centrala este ierarhia celesta: in calota turlei se afla chipul lui Iisus Hristos, ca Pantocrator, inconjurat de serafimi, o adevarata garda inaripata, simbol al luptei impotriva raului si necredintei. Pe peretii laterali, pictura este dispusa in trei registre, incepand de sus, cu cetele ingeresti, ceata proorocilor si ceata apostolilor. Pe pandantivii ce sprijina turla, sunt pictati cei patru evanghelisti. In absidele laterale, sunt reprezentate mari momente din viata Mantuitorului : ”Nasterea Domnului”, ”Intampinarea Domnului”, ”Iisus in templu”, ”Invierea Domnului”, ”Coborarea de pe cruce”, ”Punerea in mormant”. Urmatorul registru, mai jos, cuprinde Deisis (Mantuitorul, Maica Domnului si Sfantul Ioan Botezatorul), sfinti militari.
     Pe plafonul din pronaos este pictata Maica Domnului Oranta -rugatoare, cu bratele ridicate si cu imaginea pruncului in medalion, pe piept, iar pe pandativi apar sfinti melozi. Un loc important, din pronaos, il ocupa scena Adormirea Maicii Domnului, cel de al doilea hram al manastirii. Celelalte scene, de pe peretii laterali, cuprind : Rastignirea Mantuitorului, Schimbarea la Fata, Invierea lui Lazar, Mantuitorul din Gradina Ghetsimani. Pe peretele de vest, fata in fata cu sfantul altar, in registru mediu, apar sfintii romani.

     In pridvorul inchis sunt pictate scene din viata Sfantului Ierarh Ghelasie, astfel : ”Sf. Ghelasie scotand apa din piatra, la Hopagi”, ”Mihu Zugravul, de la Crisul Alb, picteaza Manastirea Ramet”, ”Mantuitorul, pe scaunul de judecata”, iar, in genunchi, la picioarele Sale, sta Sf. Ghelasie. De-a dreapta si de-a stanga Mantuitorului, se afla Sf. Apostoli Petru si Pavel.

Aiud Rapa Robilor (3)

Schitul “Rapa Robilor” - Aiud

     Ieromonahul Augustin de la Mănăstirea Aiud
     Rapa robilor, cunoscutul loc de trista amintire din Aiud unde au fost ingropati detinutii politici care si-au gasit sfarsitul in inchisoarea din localitate.
      Monumentul care exista in prezent pe Rapa Robilor, denumit ,,Calvarul Aiudului", a fost ridicat in cinstea si pomenirea martirilor prigoanei comuniste in perioada 1945 – 1964.
      Monumentul cuprinde un sir de sapte cruci infratite, deasupra carora se afla o alta cruce, mai mare(: doua randuri de cruci mai mici, ingemanate, poarta pe bratele lor interioare o cruce uriasa, crucea suferintei romanesti), toate fiind sustinute de un imens osuar-biserica. Mausoleul de la Aiud a fost sfintit ca biserica de catre IPS Bartolomeu Anania, mitropolitul ortodox al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, el insusi fost detinut politic, iar in imediata sa vecinatate, la initiativa parintelui Iustin Parvu, a fost intemeiat un schitul "Inaltarea Sfintei Cruci".

Turda


http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/f3/Salina_Turda_5.jpg/320px-Salina_Turda_5.jpg     Salina Turda. Intrarea în Salină (prin galeria de acces Franz Josef) se făcea până în anul 2010 din str. Salinelor 54A (cartierul Turda Nouă), în prezent prin noua şi moderna intrare din centrul turistic Salina-Durgău (Aleea Durgău nr.3).
     Zăcămintele de sare din Transilvania (exploatate sistematic în cursul vremii la Turda, Ocna Mureş, Ocna Sibiului ş.a.) s-au format cu 13,5 milioane de ani în urmă, într-o mare cu adâncime redusă şi sub un climat tropical, foarte cald. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra celui de sare au apăsat cu o greutate imensă stratul maleabil (plastic) de sare, care a căutat zone mai slabe ale scoarţei terestre la marginea Transilvaniei, unde s-a ridicat sub forma unor ciuperci cu înălţimi de peste 1.000 m, ajungând de multe ori chiar până la suprafaţa pământului (cazul localităţilor cu vechi exploatări de sare menţionate mai sus). La Turda ciuperca de sare are o înălţime de cca 1.200 m (cercetată prin foraje relativ recente).
     Dovezi arheologice sigure ale exploatării sării la Durgău-Turda există din perioada preromană (50 î.C.-106 d.C.). Romanii (106-274 d.C.) au exploatat sarea la Durgău.
După retragerea romanilor în anul 274, până în secolul al XI-lea, nu există dovezi certe că extracţia sării ar fi continuat.
     Între 1853 si 1870 s-au săpat primii 780 m ai galeriei de acces Franz Josef (spre a uşura transportul sării la suprafaţă), apoi, până la sfârşitul secolului al XIX-lea, s-au mai săpat încă 317 m, atingându-se lungimea finala de 917 m. Vizitabili sunt 850 m (67 m sunt inaccesibili). Exploatarea sării din Salina Turda a fost sistată definitiv în anul 1932, din cauza dotării tehnice primitive, a randamentului scăzut şi a concurenţei altor saline ardelene.
     Salina Turda s-a redeschis în anul 1992 (în scop turistic si curativ) şi este vizitabilă tot timpul anului. Se pot vedea fostele mine Iosif, Tereza si Rudolf. Demne de văzut sunt şi utilajele medievale bine conservate din mină (unice in Europa), cum ar fi fierăria, crivacul şi moara de sare. De asemenea, Altarul (cioplit în peretele de sare) şi Scara Bogaţilor (o scară lucrată filigranat in lemn).
     Salina Turda deţine în prezent săli de tratament, un amfiteatru, săli de sport, dar şi o „roată panoramică”, de unde se pot admira stalactitele din sare. Principala atracţie a salinei este lacul cu soluţie salină suprasaturată, excelentă pentru tratament.
     Zăcământul se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 45 km2.
     Camerele de exploatare aveau formă de piramidă, erau situate una lângă alta şi erau despărţite între ele printr-o împletitură de nuiele.
     Salina de la Turda, care de la începuturile ei a fost una dintre cele mai importante saline din Transilvania, începe să decadă după 1840, datorită concurenţei tot mai puternice a salinei de la Ocna Mureş, ajungând să îndeplinească rolul unei rezerve a acesteia din urmă.
     În Ocnele Turzii, sarea s-a extras din masiv manual, cu ciocane pentru tăiat sarea, baroase şi pene de oţel. Încercările de a utiliza substanţe explozive pentru detaşarea sării din masiv nu au dat rezultatele aşteptate (rezulta foarte multă sare măruntă), motiv pentru care metoda a fost repede abandonată.
     SalinaTurda constituie astăzi un adevarat muzeu de istorie a mineritului în sare. Starea excelentă de conservare a lucrărilor miniere şi a utilajelor utilizate la transportul sării, alături de grija cu care s-au efectuat lucrările de pregătire a salinei pentru a deveni obiectiv turistic, fac ca istoria şi legenda să se împletească armonios aici.     
    

    

Cluj-Napoca


     Municipiul Cluj-Napoca este situat în zona centrală a Transilvaniei, având o suprafaţă de 179,5 km
     Prima atestare documentară a unei aşezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de geograful grec Claudius Ptolemeu, care a menţionat aici una dintre cele mai însemnate localităţi din Dacia, cu numele Napuca. Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei, din anii 107-108,
     Mari grupuri de colonişti saşi s-au aşezat în cetatea Clujului în timpul regelui Ştefan al V-lea al Ungariei, după decimarea populaţiei oraşului în timpul atacurilor tătare. Cetatea Regală Castrum Clus a dobândit o organizare urbană până în secolul al XV-lea. Împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg, devenit totodată rege al Ungariei, a acordat în anul 1405 Clujului dreptul de oraş liber.
     Cetatea se transformă în capitala Transilvaniei, lucru care duce la modernizarea acesteia, dar şi la sporirea numărului locuitorilor români. Importantele mişcări revoluţionare de la 1848 cuprind şi Clujul.
     După încheierea primului război mondial şi înfăptuirea Marii Uniri, Transilvania a intrat în componenţa Regatului României. Municipiul Cluj a fost în continuare reşedinţa judeţului Cluj (interbelic). În 1940, Clujul a revenit sub coroana maghiară prin Dictatul de la Viena. Forţele armate maghiare şi germane care controlau oraşul au fost respinse de trupele române şi sovietice în octombrie 1944. Prin Tratatul de la Paris din 1947, Clujul a intrat din nou în componenţa României.
     După 1945, Clujul a intrat în perioada guvernării comuniste, până în decembrie 1989. În 1974, autorităţile comuniste schimbă numele oraşului în Cluj-Napoca.

 

Manastirea Nicula – Gherla


                                                                                                Hramul Adormirea Maicii Domnului.
Manastirea Nicula     Manastirea Nicula, localitatea Nicula, Cod: 407278, Nicula, judetul Cluj, Romania.
     Staret: Arhim. Andrei Coroian
     Manastirea Nicula, renumita pentru  icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul,
     Manastirea Nicula a fost ridicata pe urmele unei alte biserici. Vechea biserica a manastirii de la Nicula a fost construita intre anii 1700-1705, complet din piatra. Biserica din lemn de la Nicula a ars intr-un incendiu, in anul 1973, in locul ei fiind adusa biserica de lemn din satul Nasal Fanate. Mica biserica de lemn, care dateaza din secolul al XVII-lea, a adapostit icoana facatoare de minuni pana in anul 1898, cand a fost mutata in biserica mare.
     In anul 1948, odata cu scoaterea Bisericii Romane Unite cu Roma in afara legii, manastirea greco-catolica de la Nicula a fost inchisa, iar calugarii bazilieni au fost arestati. Ieromonahul Leon Man, staretul manastirii, a fost intemnitat de comunisti si a murit in inchisoare.
     Manastirea mai pastreaza o biserica de lemn de la mijlocul secolului al XVI-lea, la care s-a intervenit pentru o reparatie capitala, in anul 1974, iar intre anii 1997-2004 au fost ridicate alte doua cladiri noi. In anul 2001 a fost inceputa constructia unei noi biserici, din caramida.
     Icoana Maicii Domnului de la Nicula, in jurul careia s-a si dezvoltat pelerinajul si multimea rugaciunilor pelerinilor, a fost zugravita in anul 1681, de catre preotul zugrav Luca, din localitatea Iclod. Icoana este realizata pe scandura de brad, intarita cu doua cingatoare de brad, in grosime de doi centimetri.
     Potrivit unui proces verbal, scris de cativa militari austrieci, icoana Maicii Domnului cu Pruncul, aflata astazi la Nicula, a lacrimat in mod continuu, intre 15 februarie si 12 martie 1699.
Manastirea Nicula - icoana Maicii Domnului cu Pruncul     Icoana este cunoscuta pentru puterile ei tamaduitoare, sunt multi oameni care s-au vindecat de boli incurabile, inclusiv de cancer, sunt multe familii care au dobandit prunci dupa ce s-au inchinat la icoana si poate cea mai mare minune e faptul ca exista, in inima Transilvaniei o obste monahala si un aflux foarte mare de pelerini.
     Icoana Maicii Domnului a fost incredintata calugarilor de la Nicula de catre nobilul local Ioan Cupsa. Calugarii au asezat icoana intr-o strana de lemn, in biserica manastirii
     In perioada interbelica Biserica Ortodoxa Romana a organizat o propaganda intensa impotriva pelerinajelor de la Nicula, aceasta aflandu-se, la acea data, in mana greco-catolicilor. Atunci, se spunea ca cercetarile istorice dovedesc ca la Nicula e numai o pseudo-icoana, iar originalul s-ar afla la Biserica Piaristilor din Cluj.
     Icoana de la Nicula este pretuita in mod deosebit si in lumea romano-catolica. Astfel, in anul 1767, papa Clement al XIII-lea a acordat "indulgenta plenara" tututor pelerinilor ce calatoresc la Manastirea Nicula, spre a se inchina icoanei, in zilele de 15 august si 8 septembrie. In anul 1928, papa Pius al XI-lea numeste locasul drept "sanctuar marian", adica inchinat Maicii Domnului intr-un mod deosebit.

  Maramureş

     Informatii generale: Printre acestea, cea mai veche biserica din lemn din lume (Ieud, 1364) si cea mai inalta constructie din lemn din Europa (Manastirea Barsana, 62 m, de curand „detronata” de biserica Perii Maramuresului din Sapanta – sfintita in 2003).
  Obiective turistice si de pelerinaj
     Sighetul Marmatiei - cel mai nordic oras al Romaniei. Aici se afla Muzeul Victimelor Comunismului, care functioneaza sub egida Consiliului Europei si a fost declarat „loc de pastrare a memoriei europene”, alaturi de Memorialul de la Auschwitz si Muzeul Pacii din Normandia.
     Vaile Izei si Marei unde, pe langa fermecatoarele peisaje, pot fi admirate unele dintre cele mai vechi biserici din lume, veritabile catedrale rustice: Bogdan Voda, Rozavlea, Ieud (cea mai veche biserica de lemn din lume, 1364) etc.
     Manastirea Moisei , ctitorita in secolul al XVII-lea.
     Manastirea Barsana, manastire de maici, reinfiintata in 1993 – cunoscuta ca fiind cea mai inalta biserica de lemn din Europa, pana in 2003 cand a fost depasita de biserca Perii Maramuresului din Sapanta.
     Manastirea Rohia – construita in 1923, este mai ales cunoscuta pentru Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului, pentru muzeul de icoane pe sticla si lemn din sec. XVIII – XX si biblioteca cu peste 40.000 volume. Daca ajungeti la Rohia nu plecati fara sa vizitati „Casa Poetului”, unde a trait in ultima perioada a vietii cunoscutul om de cultura, devenit calugar: Nicolae Steindardt, nascut evreu si botezat intr-o inchisoare comunista de parintele Mina Dobzeu. Daca ati citit „Jurnalul fericirii” si „Daruind vei dobandi”, cu siguranta veti dori sa ajungeti aici si sa aprindeti o lumanare la mormantul calugarului Nicolae.
     Cimitirul Vesel de la Sapanta, unde pe crucile din lemn, pictate in culori vii si decorate in stil traditional, sunt inscriptionate versuri despre viata celui decedat.
     Manastirea Dragomiresti a fost fondata in 1939 de catre Parintele Pimen Moldovan, aici aflandu-se o Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului.

 

Manastirea “Sf. Ana” – Rohia


     Manastirea Sfanta Ana - Rohia, 435612 - Rohia nr. 18, Maramures, Romania.
     Manastirea este situata in "Tara Lapusului",
     Manastirea RohiaÎnceputurile mănăstirii sunt legate de persoana preotului ortodox român Nicolae Gherman (1877-1959), paroh în satul de la poalele Dealului Viei - Rohia, deal pe care se găseşte aşezată mănăstirea. Preotul ctitor a zidit mănăstirea în memoria fiicei sale, copila Anuţa, pe care a pierdut-o, fiind chemata la Domnul în noiembrie 1922, la vârsta de numai 10 anişori. Această fetiţa s-a facut un binevestitor al voii Domnului căci, nopţi de-a rândul, copila îi apărea în vis tatălui ei, rugându-l să construiască, o casă Maicii Domnului” în Dealul Viei din hotarul Rohiei.
     Lucrările pentru ridicarea bisericii au început în anul 1923„Casa de Stejar” (1965), „Casa Stareţiei” (1969-1972), „Casa cu Paraclis” (1973-1975), „Casa Poetului” (1977-1979), „Altarul de vara” (1980-1983), „Poarta maramureşană” de la intrare în incintă mănăstirii (1988), „Casa Alba” (1988-1992), „Poarta din sat” (1999 - 2001), „Colţul maramureşan” compus dintr-o casă şi o biserică de lemn (2001) s.a.
     Manastirea "Sfanta Ana" Rohia - biserica cea veche
     Modesta dar placuta, prima biserica a manastirii a fost ridicata pe pintenul "Dealului Viei", in mijlocul unei paduri de fag si de stejar. Lucrarile de constructie au inceput in anul 1923 si au durat pana in anul 1925. Ele au fost executate cu multa osteneala si eforturi deosebite, dar credinta, entuziasmul si spiritul de sacrificiu ale ctitorului, credinciosilor din Manastirea Rohia - Icoana Maicii DomnuluiRohia si din satele din jur au biruit.
     Elementele definitorii ale noii constructii sunt preluate de la biserici din toate cele trei provincii romanesti. Biserica este in forma de cruce, cu pridvor brancovenesc in fata, cu un singur turn cupola ce contine elemente moldovenesti si pentru ca spatiul cerea o biserica chivot, inaltata pe verticala, se foloseste o inaltime de biserica maramuresana, (48 de metri de la baza, ea avand o lungime de 22 metri). O nota aparte va fi conferita ansamblului de la subsol, ce cuprinde o sala a mormintelor si un paraclis cu incaperile aferente (capela, altar, proscomidiarul si diaconiconul).
     Din anul 1998 s-a dat in folosinta paraclisul de la demisol, cu hramul "Sfantul Ierarh Nicolae", paraclis in care se oficiaza toate sfintele slujbe ale manastirii si care a fost impodobit cu iconostasul si icoanele vechii biserici la care se adauga cateva icoane pe sticla, pictate de un vietuitor al manastirii.
     Icoana Maicii Domnului se gaseste in Paraclisul "Sfantul Ierarh Nicolae", de la demisolul bisericii noi, si a fost pictata de calugarul Nicanor din Sfantul Munte Athos. In deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, icoana a scapat dintr-un incendiu cand, din cauza unei lumanari nesupravegheate, suportul lemnos al icoanei a luat foc fiind mistuit in intregime, in timp ce icoana pastreaza doar cateva urme care marturisesc minunea savarsita.
     "Iconostasul" este o lucrare de exceptie, a fost realizat intre anii 1975-1979. Repartizarea scenelor de pe iconostas este urmatoarea: in registrul de jos sunt sculptate scene din Sfintele Taine ale Bisericii: Maslu, Impartasanie, Botez, Cununie, Hirotonie si Spovedanie.
Manastirea Rohia - Altarul de vara     In randul de sub icoanele Imparatesti, pictate de Gheorghe Busuioc, se afla patru medalioane avand sculptate chipurile celor patru sfinti evanghelisti: Matei, Marcu, Luca si Ioan. In registrul de deasupra usilor si icoanelor Imparatesti se afla sculptate alte scene din viata si activitatea Mantuitorului: inchinarea magilor, nunta din Cana Galileii, vindecarea unui orb,
      Mantuitorul binecuvantand copiii, pescuirea minunata, invierea fiicei lui Iair, iar in randul de deasupra sunt sculptate chipurile unor ierarhi de seama din viata bisericeasca si culturala a Bisericii si Patriei noastre, ale mitropolitilor Dosoftei, Varlaam, Antim Ivireanul, Teodosie, Simion Stefan, Silvestru, Andrei Saguna si altii.
     "Sfanta Ana" Rohia - altarul de vara  s-a construit intre anii 1980-1983 un
Casa cu Paraclis este amplasata pe pintenul abrupt al dealului, chiar in fata bisericii. Lucrarile de constructie au durat doi ani, intre 1973-1975. In fata cladirii s-au construit, in 1976, scari in forma semicirculara, adevarate propilee, cu doua terase.
Manastirea Rohia - Casa cu Paraclis     Cladirea are forma dreptunghiulara, fiind orientata spre rasarit, are trei nivele. La parter se afla trei dormitoare destinate pelerinilor care cerceteaza manastirea. Intr-unul din spatiile etajului unu este amenajata biblioteca manastirii, iar la etajul al doilea se afla Paraclisul "Izvorul Tamaduirii".
     Manastirea Rohia - "Casa Alba" si "Coltul Maramuresean"
     "Casa Alba", o cladire impunatoare cu mansarda, a fost construita intre anii 1988-1992. Aici se afla chiliile in care locuiesc o mare parte din vietuitorii manastirii, secretariatul si contabilitatea, un apartament episcopal, iar la mansarda se afla un salon oficial pentru primirea oaspetilor.
     Coltul maramuresean este lcatuit dintr-o biserica si o casa, ambele din lemn, proiectate de arhitectul Dorel Cordos si construite in anul 2001. Acesta este locul care aminteste cel mai bine de arta maramureseana si de turlele ei de lemn ce parca ating cerul.
     Manastirea Rohia - Chilia parintelui Nicolae Steinhardt
     Casa Poetului" a fost ridicata intre anii 1977 - 1979, are un parter si doua nivele cu superbe verande. Aici se afla Chilia parintelui Nicolae Steinhardt. In aceasta casa a locuit temporar si poetul Ioan Alexandru.
     Dupa moartea parintelui Nicolae Steinhardt, intamplata la 30 martie 1989, chilia in care a vietuit ca monah al Manastirii Rohia a fost destinata ca sa pastreze, in timp, memoria celui care a vietuit in ea.
     Manastirea Rohia - biblioteca manastirii Din totdeauna manastirile ortodoxe au fost focare de spiritualitate si cultura. In aceasta traditie se inscrie si manastirea Rohia care dispune de o biblioteca formata din aproximativ 40.000 de carti si reviste cu continut teologic si de cultura profana
     Manastirea Rohia - muzeul monahal
Manastirea Rohia - coltul maramuresean     Muzeul din Manastirea Rohia din anul 1983 si pana in 2007 a fost amenajat la etajul al doilea al "Casei Poetului", iar din luna mai 2007 este amenajat in biserica de lemn din cadrul "Coltului maramuresan". Muzeul manastirii adaposteste o bogata colectie de carti vechi bisericesti, o frumoasa colectie de vechi icoane bisericesti pe lemn si pe sticla, datand din secolul al XVIII-lea.
     Dintre lucrarile valoroase aflate in colectia muzeului manastirii amintim: "Cazania sau Carte romaneasca de Invatatura", a mitropolitului Varlaam, Iasi, 1642; "Noul Testament de la Balgrad", al mitropolitului Simion Stefan tiparit la 1648; "Indreptarea Legii", Targoviste, 1652; "Evanghelia", tiparita de Antim Ivireanu la Snagov, 1697; "Molitvelnic", Ramnic, 1705; "Evanghelia de la Bucuresti", 1725; "Apostolul", Blaj, 1767; "Biblia de la Blaj", 1795; o "Psaltire" de pe vremea lui Caragea, 1817; "Cartea ce se zice Impartire de grau", Buzau, 1833; "Cronica Romanilor", a lui Gheorghe Sincai, editata la Iasi in 1853; "Biblia de la Buzau", din 1854; "Biblia lui Saguna", Sibiu, 1856-1858 etc.

 

Manastirea „Soborul Sfintilor 12 Apostoli” - Bârsana


Manastirea Barsana     Manastire de maici
     Adresa: com. Barsana, jud. Maramures
     Ctitor: PreaSfintitul Justinian
     Anul zidirii: 1993
     Hramul: Soborul Sfintilor 12 Apostoli
     Acces: Manastirea „Soborul Sfintilor 12 Apostoli” din Barsana, apartinand de Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului si Satmarului, este situata la 22 de km sud-est de municipiul Sighetu Marmatiei, la iesirea din Barsana, spre podul Slatioarei, la kilometrul 17 al Drumului Judetean 186.
     Pe sosea, accesul este posibil pe mai multe trasee, in functie de zona din care vine pelerinul, si anume:
- pe Drumul Judetean 186: Sighetu Marmatiei - Vadu Izei - Oncesti - Barsana;
- pe Drumul Judetean 186 din Sacel spre Bogdan Voda - Rozavlea - Barsana
     Manastirea Barsana, asezata pe Valea Izei, este o icoana a sufletului crestin ortodox maramuresean,
Sapaturile arheologice au scos la iveala relicve care arata ca aici au existat asezari omenesti inca din epoca hallstattiana, in izvoarele scrise, localitatea Barsana este atestata incepand cu 1326
Manastirea Barsana     La Barsana au existat doua vetre monahale, la aproximativ 8-9 km departare una de alta.
     Locul pe care a fost manastirea era bine gospodarit in timpul cand se afla in posesiunea parohiei din Barsana. Pe el se afla o livada frumoasa cu pomi fructiferi, fanete si araturi. Dupa al doilea razboi mondial, locul a fost confiscat de la parohie, partea de langa drum a fost data la mai multe familii, care si-au construit acolo locuinte si astfel s-a constituit pe acel teren un adevarat catun de case noi. Partea terenului manastirii, care este situata mai sus, pe terasa, a ramas in continuare libera, locul a fost pastrat de Dumnezeu pentru ca pe el sa se intemeieze o noua manastire.
Manastirea Barsana     Amintirea vechii manastiri n-a disparut din memoria credinciosilor, dar nici dorinta de a avea alta in loc. Timpurile si evenimentele au fost impotriva acestei aspiratii. Inainte de Marea Unire din 1918, Maramuresul, ca si intreaga Transilvanie, se afla sub stapanirea Imperiului habsburgic, ostil bisericilor si manastirilor ortodoxe romanesti.
     Manastirea Barsana - proiectul Manastirii "Soborul Sfintilor Apostoli"
     Proiectul cuprinde urmatoarele obiective: Biserica in stil marmuresean, Altarul de vara, Aghiasmatarul, Staretia, Casa maicilor, Casa artistului, Casa duhovnicului, Casa mesterilor, Praznicarul cu trapeza, Muzeul, turnul-clopotnita, Poarta maramureseana, Monumentul funerar, drumul de acces, loc pentru aprinderea lumanarilor, troite, lac, pod peste lac, alei care duc la diferite obiective, parcare, si altele.
Manastirea Barsana - Biserica veche "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului"
     O prima biserica modesta de lemn a avut Manastirea Barsana in timpul cand se afla in Valea Slatinei. Aceasta a disparut, probabil in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, cand manastirea a fost mutata din Valea Slatinei in locul numit, de atunci inainte, Podurile Manastirii. Aici a fost construita alta, tot de lemn, care a durat, in aceasta forma, pana in timpul navalirii tatarilor din 1717.
     La 2 septembrie 1717, dupa pradarea localitatii Sighet, tatarii ajung in Barsana, unde au fost atacati de 300 de militieni si tarani. Drept razbunare, pentru noul atac, tatarii „au nimicit totul in calea lor pana la Borsa”. Atunci au dat foc Manastirii Barsana, bisericilor din Cuhea, Dragomiresti, Moisei si la multe case de prin satele maramuresene.
     In 1720 cei din Barsana au construit si ei o biserica de lemn de stejar adus din padure de pe Dealul lui Filip, deal care se afla aproape de manastire. Aceasta biserica exista si astazi.
     La 12 iulie 1791 cand manastirea a fost desfiintata iar calugarii alungati, atunci asezamantul a fost devastat, chiliile si cladirile anexe distruse, averea confiscata: o parte a averii a trecut in proprietatea statului si predata manastirii greco-catolice de la Cernoc (Munkaci) iar, alta, inclusiv locul unde a fost manastirea, a devenit proprietate a bisericii parohiale din Barsana.
     Pe vatra manastirii au mai ramas doar biserica si staretia. Pentru a feri biserica de profanare si distrugere, credinciosii din Barsana au mutat-o, in 1806, mai aproape de sat, in locul numit Podurile Jbarului. Acolo se afla si in ziua de astazi.
     Manastirea Barsana - Biserica noua "Soborul Sfintilor Apostoli" (1993-1995)
     Biserica este amplasata in partea estica a complexului monahal fiind destinata savarsirii cultului, ea este in acelasi timp centrul spiritual si compozitional al intregului ansamblu. Tinand seama de mai multe criterii specifice acestei manastiri, biserica a fost proiectata in urmatoarele dimensiuni: 22.57 metri lungime, 12.20 metri latime si 57 metri inaltime, numarandu-se printre cele mai inalte constructii de lemn din Europa. Constructia are doua nivele: demisol si parter.
     In 1994, Dumnezeu a adus-o sub cerul Maramuresului, de la Manastirea Ramet, pe tanara monahie Filofteia Oltean, randuita ca stareta a noului asezamant.
     Toate cladirile din incinta manastirii sunt executate din lemn de stejar si pietre de rau, fiind ridicate de mesteri din localitate, asigurand astfel continuitatea artei cioplirii si imbinarii lemnului.

Cimitirul Vesel Săpanţa

     Cimitirul Vesel este un cimitir din localitatea Săpânţa, judeţul Maramureş, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate, picturile naive reprezentând scene din viaţa şi ocupaţia persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanţe umoristice, persoanele respective.
     Ineditul acestui cimitir este diferenţierea faţă de majoritatea culturilor popoarelor, care consideră moartea ca un eveniment foarte solemn.
     Cimitirul îşi are originea în câteva cruci sculptate de Stan Ioan Pătraş. Astfel, în 1935, Pătraş a sculptat primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică şi o atracţie turistică. Dupa moartea lui in 1977 opera lui a fost continuata de ucenicul sau Dumitru Pop Tincu.
     Legenda spune ca atitudinea vesela in fata mortii este un obicei al Dacilor care credeau in viata vesnica iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o alta lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfirsit tragic ci ca pe o sansa de a intilni zeul suprem Zamolxe.
     In partea de sus a fiecarei cruci exista un basorelief cu o scena din viata celui decedat. Scenele sint simple si am putea spune chiar naive in stil dar aduc din trecut viata locuitorilor satului, prezentind un aspect relevant din viata fiecaruia. Ele prezinta femei torcand lana, tesand covoare sau facand paine, barbati care taie lemne sau ara pamantul, pastori cu turmele, lucratori in lemn, lautari si multe alte ocupatii.
     Dupa ce crucea este sculptata ea este pictata de obicei cu un fundal albastru asa numitul “Albastru de Săpânţa“. Scenele sint pictate folosind culori vibrante: galben, rosu, alb si verde.
Nici o cruce nu e terminata fara o scurta poezie, citeva rime simple, intre 7 si 17. Epitafurile sint sincere, spontane si scrise la persoana I, mesaje adresate de persoana decedata celor care traiesc. Stilul este liric dar satira se gaseste frecvent. Fiecare poem contine numele celui decedat precum si un aspect esential din viata respectivei persoane.

http://www.blogprinvizor.ro/wp-content/uploads/2009/11/per11.jpg     Manastirea Perii Maramureşului – Sapanta
     Mănăstirea Săpânţa-Peri situata in apropierea localitatii Săpânţa este o manastire cu traditie infiintata pe vremea voievozilor Dragosesti pe locul unei vechi sihastrii ce purta hramul Sfantul Arghanghel Mihail. Voievodul Balcu si apoi si Drag (nepoti ai lui Dragoş Voda) au daruit acestei manastiri terenuri si bunuri astfel incat in 1391 este ridicata o biserica din piatra. 
     Aceasta este ridicata la rangul de Stavropighie Patriarhala cu jurisdictie peste bisericile din opt tinuturi si timp de 312 ani aici si-a avut sediul Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului. In aceasta perioada Săpânţa-Peri a servit ca reşedinta multor episcopi printre care si Iosif Stoica, canonizat ulterior de catre Sfântul Sinod in 1992 cu numele de Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureş praznuit la 24 aprilie.
     Distrusa in 1703, Mănăstirea Săpânţa-Peri a fost reconstruita la finalul secolului 20, inceputul secolului 21 in Parcul Dendrologic Livada, nu departe de locatia originala - care astazi se afla in Ucraina. Aici a fost construita cea mai inalta biserica de lemn din lume, biserica ce poarta hramul Sfântul Arhanghel Mihail,  inalta de 78 de metri (mai inalta decat Statuia Libertatii din New York)      Crucea din varful turlei are 7,50 metri inaltime si o greutate de 430 kg.
     Constructia a fost realizata dupa planurile arhitectului Dorel Cordoş de catre mesterul Ioan Ştiopei zis Buga din Bârsana.
     Biserica a fost sfintita la 31 august 2003, cu toate ca lucrarile de constructie nu sunt inca nici acum finalizate in intregime. De asemenea intre 2003-2004 a fost construit si altarul de vara de catre mesterul Ioan Ştiopei.

Sighetul Marmatiei


     Municipiul Sighetu-Marmatiei este situat in nordul Romaniei, in judetul Maramures, la frontiera cu Republica Ucraina.
     Acces: Accesul auto inspre oras se face dificil, fiind necesara trecerea Muntilor Gutai, Tibles, Rodnei, sau a Muntilor Maramuresului. Astfel doar patru sosele leaga Sighetul (respectiv Depresiunea Maramuresului) de restul tarii: - DN 17C spre judetul Bistrita-Nasaud, prin Pasul Setref;
     Sighetul apare consemnat pt prima oara in documente in anul 1326, insa in zona s-au gasit vestigii arheologice ale altor asezari umane mult anterioare atestarii.
     Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei este cel mai important obiectiv turistic al orasului (aflat in apropierea primariei municipiului). Fosta inchisoare, transformata intr-un memorial al durerii, ajunge, in anul 1995, sub egida Consiliului Europei. Primele sali ale muzeului au fost inaugurate in 1997, an in care Memorialul a fost declarat "ansamblu de interes national", totodata fiind recunoscut ca cel mai important proiect dedicat de societatea civila reconstituirii si analizei trecutului comunist, unic in tarile est-europene.
     Inchisoarea din Sighet a fost construita in 1897, functionand ca inchisoare de drept comun pana in 1944, cand a devenit lagar sovietic. Din 1948 a devenit loc de detentie pentru tinerii intelectuali si pentru taranii maramureseni anchetati de Securitate.
     In anul 1950 a devenit "Inchisoarea ministrilor", fiind incarcerati aici, intr-o singura noapte, peste 80 de demnitari (fosti ministri, academicieni, economisti, militari, istorici, ziaristi, politicieni), majoritatea lor nejudecati. In lunile care au urmat au fost adusi aici peste 50 de prelati (episcopi si preoti) greco-catolici si romano-catolici, precum si alti demnitari, arestati intre timp.
     Penitenciarul era camuflat sub titlul de "unitate de munca speciala", fiind in realitate un lagar de exterminare pentru elitele tarii si in acelasi timp un loc sigur, de unde nu se putea fugi, frontiera cu      Uniunea Sovietica fiind situata la mai putin de doi kilometri, iar paza fiind draconica.
     In 1955, dupa Conventia de la Geneva si intrarea in ONU a Romaniei comuniste (R.P.R), detinutii politici au fost dispersati, iar inchisoarea a devenit penitenciar pentru detinuti de drept comun. In 1977, a fost si aceasta dezafectata, iar cladirea - primind multe alte utilizari - s-a deteriorat.
     In 1993, poeta Ana Blandiana a prezentatat Consiliului Europei un proiect de transformare a fostei inchisori intr-un Memorial al Victimelor Comunismului si al Rezistentei.
     In 1995, Consiliul Europei a luat Memorialul de la Sighet sub egida sa. Primele sali ale muzeului, precum si Spatiul de Reculegere si rugaciune, au fost inaugurate in iunie 1997, cand Memorialul a fost de altfel declarat "ansamblu de interes national" prin legea nr. 95. prin aceste distinctii este recunoscut cel mai important proiect dedicat de societatea civila reconstituirii si analizei trecutului communist, unic - dupa cum spun vizitatorii - in tarile est-europene.
     Dintr-o sala de informare se trece in celularul propriuzis, unde sunt prezentate: Alegerile din 1946, Celula in care a murit Iuliu Maniu, Distrugerea partidelor politice, Represiunea asupra bisericii, Securitatea intre 1948-1989, Colectivizarea, Monarhie versus comunism, Anul 1948 - Sovietizarea Romanie, o cronologie a tarilor din Europa de est (1945-1989).
     La etajul I se afla celula de pedeapsa neagra - o celula mica, fara ferestre, cu un lant in mijloc - "vara era un cuptor iar iarna un frigider, mancarea era redusa la minimum. nu se permitea nici un contact cu nimeni" (Ioan Ploscaru). Tot la acest nivel intalnim: Sala demnitarilor, Distrugerea Academiei Romane, Represiuni entice si religioase, Deportarea in Baragan, Anul 1956 - Miscari studentesti din Romania, Femei in inchisoare sau Viata intelectuala.
     La etajul al II-lea gasim celula in care a murit Gheorghe I. Bratianu, Miscarile sociale din Valea Jiului si Brasov, "Epoca de Aur" sau comunismul kitsch, oponenti si dizidenti in deceniile '8 - '9, Sala demolarilor sau Lotul Visovan.
     De asemenea exista doua expozitii permanente, dedicate celor doi reprezentanti de seama ai partidelor democratice - Iuliu Maniu si Gheorghe Bratianu, precum si o expozitie temporara Corneliu Coposu.
     In curtile interioare putem contempla ansamblul statuar "Cortegiul sacrificatilor", opera sculptorului Aurel Vlad, Spatiul de Reculegere si Rugaciune, realizat dupa proiectul arhitectului Radu Mihailescu, care are inscriptionat pe zidurile laterale peste 8000 de nume a celor decedati in inchisorile si lagarele de munca din perioada comunista.
     La cimitirul de la marginea Sighetului, unde au fost aruncati in gropi anonime cateva zeci de morti din inchisoare (Cimitirul Saracilor), s-a imaginat un ansamblu peisager (conturul tarii decupat dintr-un anfitatru de conifere).

Manastirea “ Adormirea Maicii Domnului” - Moisei


Manastirea Moisei     Hram: Adormirea Maicii Domnului
     Acces: Baia Mare-Sighet, pe Valea Izei sau Valea Viseului (DN18), la 2 km de soseaua principala;
     Staret: protos. Teofil Pop;
     Cazare: 50 locuri
     Adresa: com. Moisei, nr. 203, 437195, jud. Maramures
     Manastirea Moisei este un vechi asezamant monahal. In anul 1637, aceasta era resedinta episcopului Dumitru Pop. Manastirea Moisei a fost sfintita in anul 1672, de Mitropolitul Transilvaniei, Sava Brancovici, ca metoc al Manastirii Putna.
http://i82.photobucket.com/albums/j265/dotyk34/Moisei28.jpg     Mica biserica de lemn dateaza din sec. al- 14 -lea si este asezata la poalele muntelui Pietrosu Rodnei.
     Atribuita de traditie lui Moise Coman, manastirea Moisei este ridicata in amintirea fiului sau, monahul Grigore in 1672
     Biserica actuala de lemn este cladita de Mitropolitul Ardealului, Sfantul Ierarh Sava Brancovici si sfintita in 1672, cand se pun temeliile vietii manastiresti ca metoc al manastirii Putna.
     Arhitectura nu e de tip maramuresan, biserica este de proportii reduse, turnul este scurt, clopotnita pozitionata deasupra pronaosului.
     Picturile murale sunt vechi, dupa 1650, finisate partial la sfintirea din 1672, cu fragmente aratand parietal si pe bolti, colorit viu.
     Manastirea are o colectie de icoane vechi in stil bizantin: icoana Sfantului Nicolae daruita la 1755, Adormirea Maicii Domnului. Biserica noua a Manastirii Moisei
    Biserica noua din zid, construita intre 1910 si 1911, stil neoclasic are pictura numai pe iconostas, portalul are coloane pe fatada vestica.

Coşbuc – Casa Memorială “George Coşbuc”


     “Fiecare loc de pe pamant are o poveste a lui, dar trebuie sa tragi bine cu urechea ca s-o auzi si trebuie un dram de iubire ca s-o intelegi” (N. Iorga) casa_mem_cosbuc.jpg (132604 bytes)
     MUZEUL MEMORIAL "GEORGE COSBUC"
     Organizat in casa in care s-a nascut marele poet al neamului romanesc, astazi, monument istoric, este un important punct turistic pe D.N. 17C, km. 34 (la 12 km de Nasaud).
     Ca la orice casa de romani, intrarea se face prin "tinda" (un fel de hol), din care vizitatorul va alege mai intai camerele, care te imbie la reculegere, prin atmosfera patriarhala, creata in primele trei incaperi: tinda, casa dinainte (de oaspeti) si chilia (camera de rugaciune-capela casei).
Obiectele expuse in aceste incaperi, in exclusivitate, sunt originale.
http://www.hoinareala.ro/locuri/tn_1_156_cosbuc-portret.jpg     Muzeul "Cosbuc" este singurul muzeu inchinat exclusiv poetului, in Ardealul romanesc al muzeografiei literare. Acest motiv a fost prioritar in a aduna si expune (partial), fotografii, documente, corespondenta, editii din opera poetului si traduceri.

      Urmatoarele trei sali sunt destinate expozitiei care vizeaza viata si opera poetului, istoria institutiei noastre culturale, ce are sansa de a fi primul muzeu de literatura romana din tara (1905), si care este emblematic pentru muzeografia literara romaneasca.
     Ultima incapere adaposteste alaturi de lucruri ale poetului (pelerina, palaria, geanta de voiaj etc.) si un foarte reprezentativ (nu prin numar ci prin valoare documentara) fragment din cele peste 30 000 volume din biblioteca lui George Cosbuc.
     Este casa in care s-a nascut marele “cantaret” al poporului, al 8-lea copil din cei 14 pe care i-a avut tatal sau, preotul Sebastian Cosbuc.
     George Coşbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud, azi Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud — d. 9 mai 1918, Bucureşti) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916
In toamna anului 1884, se înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii maghiare din Cluj, care avea pe atunci şi o catedră de limbă română.
     Colaborarea la Tribuna, publicând Atque nos, Fata craiului din cetini, Draga mamei, Dragoste păcurărească. Ioan Slavici, directorul Tribunei, îl caută personal la Cluj pentru a-l atrage în redacţia revistei şi pentru a stabili cu el o eventuală colaborare. Publică la revista din Gherla Cărţile săteanului român, continuă să tipărească în Tribuna poveşti şi basme versificate (Fulger, Brâul Cosânzenii, Tulnic şi Lioara), corespondează cu Slavici, care îl cheamă la Sibiu, în redacţia ziarului. Din vara anului 1887 poetul începe să lucreze ca redactor la Tribuna, inaugurându-se astfel o etapă hotărâtoare în formaţia sa.
     Publică în Luceafărul, Românul şi Flacăra. Alături de Al. Vlahuţă şi M. Sadoveanu, Coşbuc îndrumă şi organizează conferinţele săteşti. Din 1908, revine frecvent în locurile natale. În august 1915 moare Alexandru, fiul poetului, într-un accident de automobil. Coşbuc suportă foarte greu lovitura, se izolează, încetează să mai publice.
     La 24 februarie 1918, apare în revista Scena din Bucureşti ultima poezie a lui Coşbuc - Vulturul.
     „La 9 mai 1918, poetul George Coşbuc moare la Bucureşti. Ţara pierde un mare poet, în sufletul căruia s-au reflectat toate aspiraţiile neamului nostru ...” spunea Bogdan-Duică la înmormântarea ilustrului dispărut.


Maslu de Obste Ucea de Sus 19 IUn.2011 Predica PS Andrei Fagarasanul




Popas Duhovnicesc Bucuresti Iul. 2011

Scoala de Vara Ucea de Sus Iul. - Aug. 2011  



Cuvantul protopopului

Premierea Copiilor

Cercul de Pictura Buna Vestire aug 2011


Lucrari gospodaresti la Parohia Ucea de Sus 2011  


Lucrari de hidroizolatie si zugraviri ext. Biserica Mica

 

  Vopsirea Portii Bisericii

 

Tuia in jurul Bisericii mari

 

Gard si Flori la Casa parohiala

 

Iluminarea exterioara a Bisericii mari

 


Sfantul Nicolae, prietenul copiilor  

 


Sarbatoarea Nasterii Domnului 2011  

 

 

 

 

!!! ATENŢIE !!!

Conţinutul acestui Sait este protejat de Legea Drepturilor de autor.