|
Cuprins
Te-Deum la cumpăna dintre ani
Binecuvântarea caselor credincioşilor
Aghiasma mare şi tradiţii de Bobotează
Şedinţa Adunării parohiale – Darea de seamă pe anul 2006
Seară duhovnicească: - „Să ne cunoaştem Ortodoxia”
Sâmbăta morţilor(Moşii de iarnă)
Seară duhovnicească: Postul Mare – Urcuş spre Înviere
Uşile pocăinţei
Buna Vestire, Hramul Bisericii
Festivalul de cântări religioase - Viştea de Sus 2007
Săptămâna Mare
Pregătirea „Paştilor”
Paştile, bucuria Învierii Domnului- învierea noastră
Adunarea cu credincioşii din parohie care au donat „Sfintele Paşti”
Duminica Mironosiţelor
Ziua eroilor
Maslul de obşte
1 Iunie, Ziua copilului
„Duminica ajutorării aproapelui în nevoi” Moartea care a salvat o viată Miracolul salvării *
Adunarea parohială în Şedinţă extraordinară. Proprietăţile Bisericii
Prohodul Maicii Domnului
Sfinţirea camerei de lumânări
Sumerna în haine de sărbătoare
Binecuvântarea semănăturilor
Duminica Caietului” sau „Duminica unui nou început de… an şcolar”
„Duminica cartofului” – colectă de cartofi pentru ajutorarea copiilor orfani
Seară duhovnicească la sala de clasă a Bisericii de la Şcoală La Mulţi Ani, Părinte…
Sfinţirea Icoanelor pentru tetrapod
Sf. Nicolae
Moş Crăciun, Moşul…bun
Binecuvântarea cetelor de colindători
Decernarea Premiilor Parohiei Ucea de Sus pe anul 2007
Festivalul de colinde Victoria
Te-Deum la cumpăna dintre ani
Am intrat într-un an nou, şi azi mai mult decât în alte zile, ne dăm seama că nu stăm pe loc, că sunte m nişte călători. Aducându-ne aminte de cele ce am săvârşit în anul ce a trecut, este înţelept să alegem pe cele bune de cele mai puţin bune, aşa încât anul nou să fie nu numai un an mai mult, ci şi un an în care să înaintăm spre bine.
Privind spre viitor, se cuvine să ne întrebăm ce trebuie să facem, cum trebuie să călătorim ca să ajungem să ne împlinim idealurile, şi mai ales supremul ideal: mântuirea.
În Ucea de Sus este obiceiul, din bătrâni, ca la cumpăna dintre ani oamenii să se adune la Biserică pentru a „îngropa” anul vechi şi a-l întâmpina aşa cum se cuvine pe cel nou.
La cumpăna anilor 2006-2007, slujba Te-Deum-ului a fost ţinută de părintele Alexandru Stanciu într-o atmosferă de profundă emoţie şi înălţare duhovnicească. Este prima parohie a părintelui şi primul Revelion petrecut în mijlocul ucenilor de sus.
Credincioşii s-au strâns într-un număr mare la Biserică şi după oficierea serviciului divin, glasul clopotelor a dat de veste trecerea în noul an, după care au ieşit în curtea Bisericii pentru a vedea focul de artificii din oraşul Victoria.
Binecuvântarea caselor credincioşilor
În ajunul Bobotezei preotul „merge cu Crucea” pe la casele credincioşilor, stropindu-le cu Aghiasmă. Cei ai casei se adună cu toţii în jurul mesei din cea mai frumos împodobită încăpere a casei, aşteptând preotul cu lumânări aprinse şi cu un vas aşezat pe masă pentru a se pune în el aghiasmă.
 La Ucea de Sus este obiceiul ca alături de acestea să se pună un vas cu cereale sau porumb şi o bucată de coastă de porc. Acestea sunt prinoase pe care credincioşii i le dau preotului ca o mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care le-au primit de-a lungul anului trecut şi cu nădejdea că mila Domnului îi va ocroti şi în anul ce abia l-au început.
Anul acesta mersul pe la casele credincioşilor a avut loc marţi 2 ianuarie în Cătunul Sumerna, joi 4 ianuarie partea de râu şi deal a satului iar vineri pe 5 ianuarie partea de sus şi de jos a satului.
Pe lângă aspectul sacramental, lucrarea aceasta are şi un aspect pastoral, acela de a facilita o mai bună cunoaştere dintre preot şi credincioşi, chiar la ei acasă.
Anul acesta s-a efectuat şi o statistică a parohiei.
Ultima evidenţă a parohienilor a fost prin anul 1977, fiind de mult depăşită.
S-a constatat că numărul de familii din Parohia Ucea de Sus(Cătunul Sumerna, partea de râu şi deal şi satul propriu-zis) este de 283 , cu un număr de 970 de credincioşi(parte din ei plecaţi şi în străinătate).
Cei ce l-au însoţit pe Părintele au fost: cantorii: Alexandru Voila, Alexandru Silea, Vasile Bărbat, Ioan Fuciu, Dumitru Fuciu şi epitropul Eugen Bărbat
Aghiasma mare şi tradiţii de Bobotează
Boboteaza este timpul liturgic în care retrăim Botezul Mântuitorului Hristos de către Ioan la râul Iordan. Acestei sărbători i se mai spune şi „Epifanie” sau „Teofanie” adică „Arătarea lui Dumnezeu”, şi pe bună dreptate, deoarece în această zi s-a făcut cunoscută, pe cât se putea nouă, oamenilor, Taina Sfintei Treimi.
Ca în toate Bisericile, Praznicul Botezului este sărbătorit cu mult fast şi la Ucea de Sus. Încă de la orele 4, de dimineaţă, credincioşii chemaţi de glasul clopotelor, se adună cu mic, cu mare, la Biserică. După slujba Utreniei , spre ora 5, începe Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, după care se face slujba Sfinţirii Aghiasmei celei Mari.
 
După sfinţirea apei preotul, cantorii, întreaga suflare a satului iese în procesiune la râul de din josul satului. Acolo se află tinerii din ceata de feciori care după ce sunt stropiţi de preot cu aghiasmă, cei mai vrednici dintre ei prind crucea aruncată de preot şi încing o horă în valurile învolburate ale râului. Pe mal de o parte şi de alta ard focuri. Obiceiul ţine din bătrâni şi este respectat cu sfinţenie de săteni, ca o manifestare a bucuriei pe care o trăieşte întregul cosmos o dată cu sfinţirea firii apelor.
După o pauză de un ceas, două, sătenii se strâng din nou, de data aceasta în centrul satului pentru a-i vedea pe feciorii din ceată călare pe armăsari împodobiţi în frumoase covoare ţărăneşti ţesute în război de vrednicele lor mame.
Şedinţa Adunării parohiale – Darea de seamă pe anul 2006
Conform Rânduielilor Bisericii Ortodoxe Române, la fiecare început de an se face o dare de seamă asupra veniturilor şi cheltuielilor parohiei în anul precedent.
Anul acesta Şedinţa Adunării Parohiale s-a ţinut în 21 ian. 2007, în Biserică, după oficierea Sfintei Liturghii.
Şedinţa a fost deschisă de Pr. Paroh Alexandru Stanciu care după  rugăciunea Împărate Ceresc a menţionat şi obiectivul acestei şedinţe
- Darea de seamă privind activitatea Parohiei Ucea de Sus în anul 2006;
- Salariile personalului neclerical în 2007;
- Taxele de cult privind diversele servicii religioase pe anul 2007;
- Licitaţia stranelor
După aprobarea ordinii de zi, părintele a trecut în revistă detaliat veniturile obţinute de parohia noastră cât şi cheltuielile în perioada 1 ian -31 dec. 2006.
După stabilirea salariilor personalului neclerical s-au adus la cunoştinţă propunerile Consiliului Parohial privind taxele pe diversele servicii religioase oficiate de Biserică pentru anul 2007. S-a hotărât ca aceste taxe care întregesc venitul Parohiei să rămână aceleaşi ca şi anul trecut.
S-a stabilit apoi, ca licitarea stranelor să se facă duminica următoare .
După aprobarea acestor propuneri părintele a mulţumit tuturor credincioşilor pentru dragostea şi dărnicia arătată faţă de Sfânta Biserică , arătându-le totodată şi proiectele pastorale ale Parohiei pentru anul 2007.
Rugăciunea de mulţumire a încheiat Şedinţa Adunării Parohiale, la care au participat un număr foarte mare de credincioşi.
Seară duhovnicească: - „Să ne cunoaştem Ortodoxia”
Duminică 28 ian. 2007, credincioşii parohiei noastre au fost invitaţi la sala de clasă a Bisericii de la Şcoală să ia parte la o conferinţă religioasă cu tema „Să ne cunoaştem Ortodoxia”.
Iniţiativa părintelui s-a bucurat de un viu ecou în rândul credincioşilor dat fiind şi interesul lor pentru cele sfinte. La Biserică ei ascultă catehezele părintelui care au loc la fiecare slujbă de seară, de data aceasta însă, fiind şi un cadru mai relaxat, ei au avut prilejul a pune şi întrebări pentru a –şi limpezi anumite nelămuriri cu privire la diferite rânduieli sau învăţături ale Bisericii noastre.
 
Femeile din „Asociaţia Diaconiţa” au pregătit şi nişte „bunătăţi de-ale Martei”aşa că întâlnirea a fost o reuşită din toate punctele de vedere.
Responsabile pentru agapă au fost: Pandrea Cornelia, Talabă Olimpia şi Ştefan Olimpia.
Sâmbăta morţilor(Moşii de iarnă)
Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne,, a Înfricoşătoarei Judecăţi, poartă în popor şi denumirea de Moşii de Iarnă. Le zicem aşa pentru că în această zi facem pomenirea părinţilor, moşilor şi strămoşilor noştri cei din veac adormiţi. Ba mai mult Biserica a rânduit ca toţi cei ce nu au avut parte de slujbele cele rânduite din pricina unei întâmplări oarecare, să fie cuprinşi în pomenirea obştească de acum.
În felul acesta Biserica nu dă uitării pe cei adormiţi nici după înmormântarea lor. Purtarea ei de grijă se întinde şi dincolo de pragul mormântului, pomenind pururea pe cei adormiţi, rugându-se şi mijlocind pentru odihna şi pentru iertarea păcatelor lor în zilele îndătinate din cursul anului bisericesc, cum sunt sâmbetele morţilor, Moşii de Iarnă, Moşii de Vară, cât şi în ierurgiile speciale alcătuite de Biserica pentru pomenirea morţilor.
Ziua de sâmbătă 10 Feb.2007, Sâmbăta Moşilor de Iarnă, a coincis şi cu prăznuirea Sf. Haralambie. De aceea slujba de dimineaţă a început cu citirea Canonului Sf. Mc. Haralambie, a urmat apoi Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, apoi Parastasul de obşte.
Prinoasele pe care gospodinele satului le-au pregătit pentru această zi au arătat grija şi dragostea faţă de cei plecaţi în veşnicie.
Alături de cei dragi au fost pomeniţi preoţii slujitori, eroii satului şi toţi ctitorii şi binefăcătorii ştiuţi şi neştiuţi, adormiţi întru dreapta credinţă.
Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească, iar pe noi cei vii să ne miluiască, Amin!
Seară duhovnicească: Postul Mare – Urcuş spre Înviere
Duminică 18 Feb. 2007 este duminica Izgonirii lui Adam din Rai sau Duminica Lăsatului sec de brânză.
Dată fiind importanţa duhovnicească a acestei zile şi ca o pregătire la ceea ce va urma – Postul Mare –, în după-amiaza acestei zile Parohia noastră a organizat o întâlnire duhovnicească la sala de clasă a Bisericii de la Şcoala din sat. Tema propusă de părintele a fost „Postul Mare – Urcuş spre Înviere”.
Au participat numeroşi credincioşi.
În prima parte a conferinţei, părintele a arătat importanţa acestor zile de pregătire duhovnicească, subliniind aspectele postului, sufletesc şi trupesc, la capătul căruia ne vom întâlni cu Hristos cel Răstignit şi Înviat.
 
A doua parte a fost rezervată întrebărilor din partea credincioşilor pe marginea postului şi a altor aspecte din viaţa duhovnicească, cărora părintele Alexandru le-a răspuns cu mare bunăvoinţă.
Fiind şi lăsatul secului de brânză, în pauza acestor dezbateri femeile din cercul „Diaconiţa” au pregătit şi nişte gustări specifice acestei zile, spre bucuria celor prezenţi.
Responsabile pentru agapă: Pandrea Cornelia, Talabă Olimpia şi Ştefan Olimpia, cărora le mulţumim şi pe această cale.
 Ne aflăm iarăşi la porţile Împărăţiei celei veşnice şi ne pregătim ca prin post, rugăciune şi fapte bune, să putem străbate calea anevoioasă dar plină de bucurii duhovniceşti ce ne desparte de marele Praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
Suntem chemaţi cu toţii ca, luându-ne fiecare crucea vieţii noastre, după îndemnul Mântuitorului, să purcedem la această călătorie duhovnicească de 40 de zile, pentru a ne întâlni la capătul ei cu Însuşi Mântuitorul Hristos cel înviat din morţi.
Frumuseţea slujbelor din această perioadă este cu totul deosebită. Cântările, citirile, catehezele au menirea de a ne menţine elanul spre acest urcuş duhovnicesc, presărat cu ispite şi încercări la tot pasul.
În această perioadă, în Parohia Ucea de Sus, slujbele se ţin dimineaţa şi seara, în fiecare zi.
Canonul din Triod cu ceasul I, începe la ora 7,30 iar Pavecerniţa Mare cu cateheză, seara, la 18,00. În fiecare săptămână se săvârşeşte Liturghia Darurilor, miercurea şi vinerea, la ora 15,00. Sâmbăta are loc Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, urmată de parastasul de obşte pentru cei adormiţi.
Fiind la ţară, credincioşii noştri sunt ocupaţi cu diferite treburi prin gospodărie sau pe câmp, de aceea le-am explicat că nu mă supăr dacă nu pot veni la Biserică. Ei trebuie să ştie că în fiecare zi părintele este acolo în faţa Sf. Altar şi înalţă rugăciuni către Dumnezeu pentru ei. Însă mare mi-a fost mirarea că participarea la aceste slujbe a fost substanţială, atât dimineaţa, cât şi seara, ba mai mult nu a existat Liturghie a Darurilor să nu se fi împărtăşit cineva. Toate acestea spun ceva despre credinţa şi dragostea pe care sătenii o au faţă de Sfânta Biserică şi faţă de sfintele slujbe.
Buna Vestire, Hramul Bisericii
Buna Vestire este una din cele patru mari sărbători de peste an închinate de Biserică Sf. Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu.
Cerul şi pământul se înfrăţesc în laude şi în cântări preamărind-o pe aceea care s-a învrednicit a fi Maică a lui Hristos-Dumnezeu, Cel venit în lume la „Plinirea vremii”(Gal. 4,4), pentru izbăvirea neamului omenesc din robia păcatului şi a morţii.
Biserica din Ucea de sus are hramul Buna Vestire. Sărbătoarea satului a început cu o zi înainte, când în fapt de seară(18,30) a avut loc slujba de priveghere, adică Vecernia cu litie, urmată apoi de slujba Utreniei..
A fost o slujbă cu totul deosebită,frumuseţea cântărilor, liniştea serii, numărul mare de credincioşi au creat o atmosferă cu totul deosebită.
A fost, de fapt, prima Priveghere care s-a făcut vreodată în sat, deşi mulţi din ei au mai asistat la astfel de slujbe doar la mănăstiri.
 Profund impresionaţi de cuvântul de învăţătură a părintelui, cu liniştea şi bucuria aşternută în sufletul lor, credincioşii s-au retras, târziu în noapte pe la casele lor.
A doua zi, Acatistul Bunei Vestiri a deschis şirul manifestărilor ce au urmat. După săvârşirea Sfintei Liturghii şi a Aghiasmei mici, cu prapori, icoane, flori în mână şi în glas de clopot s-a ieşit în procesiunea de ocolire a Bisericii.
S-au făcut trei opriri cu citiri din Apostol şi Sf. Evanghelie la care s-au adăugat ectenii specifice, pomenindu-se preoţii slujitori, ctitorii şi toţi binefăcătorii.
Alături de oficialităţile satului, domnul primar Vasile Silea, consilierii Consiliului Local Ucea, membrii Consiliului parohial şi de atâţi credincioşi, ne-a onorat cu prezenţa Părintele pensionar Ilarie Morariu şi Părintele Adrian Magda care a ţinut şi cuvântul de învăţătură.
 
După încheierea manifestărilor religioase, Părintele Paroh, Alexandru Stanciu a invitat pe oaspeţii prezenţi la o agapă frăţească în cinstea hramului Bisericii noastre, la sala de clasă a Bisericii de la şcoală.
 
Grupul de femei din „Asociaţia Diaconiţa”: Ştefan Olimpia, Bărbat Rodica şi Vlad Doina au pregătit un prânz festiv, spre bucuria tuturor celor prezenţi.
Seara s-a încheiat cu Paraclisul Maicii Domnului, mângâietoarea tuturor celor necăjiţi.
Festivalul de cântări religioase - Viştea de Sus 2007
La Viştea  de Sus a avut loc duminică 25 martie 2007, cea de-a doua ediţie a Festivalului de cântări bisericeşti ce a luat naştere în urmă cu un an din dorinţa credincioşilor vişteni de a sărbători hramul bisericii lor altfel de cum s-a făcut până atunci.
Este o sărbătoare nu numai a Parohiei Viştea de Sus, ci a tuturor parohiilor din Ţara Făgăraşului. De vreme ce toţi aşteaptă această zi spre a merge la Viştea şi a cânta acolo lui Dumnezeu îmbrăcaţi în frumoasele noastre costume româneşti.
Alături de alte formaţiuni corale, a participat şi Corul Parohiei Ucea de Sus, pregătit de domnul profesor Timoftă.
Cântările interpretate au fost „Nădejdea mea” şi „O Iisuse dulce” fiind premiate cu locul II în cadrul festivalului.
Săptămâna Mare
Săptămâna premergătoare Sfintelor Paşti este cunoscută în popor ca Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor.
Parca Te vad
În această săptămână suntem călăuziţi în fiecare zi, prin frumoasele slujbe ale Deniilor, de câte una sau mai multe persoane sfinte, care devin pentru noi modele spirituale.
Deniile, adică slujbele de seară din această săptămână,  sunt momente de revenire în noi înşine, care încearcă să ne sensibilizeze sufletul prin reamintirea şi retrăirea ultimelor zile din viaţa Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune şi dramă lăuntrică, într-o stare de sobrietate, de tristeţe, de pocăinţă, dar şi de bucurie şi nădejde.
Credincioşii din Ucea de Sus s-au pregătit duhovniceşte prin post şi spovedanie pentru aceste zile înălţătoare care vor culmina cu Noaptea Învierii.
În fiecare zi, Canonul din Triod cu ceasul I începe la ora 7,30 iar seara la ora 19,00 Denia.
În joia Mare am retrăit momentul instituirii Sfintei Liturghii sau Cinei celei de Taină. Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Vasile cel Mare unită cu Vecernia a început la ora 7,00 în cadrul căreia s-a sfinţit Crucea cu răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos ce va fi scoasă seara în cadrul Deniei celor 12 Evanghelii.
 
În Vinerea Mare, dimineaţa s-au citit Ceasurile Paştelui, continuându-se cu Vecernia în cadrul căreia s-a scos Sfântul Epitaf. Potrivit unei tradiţii locale în această zi se săvârşeşte Taina Sfântului Maslu împrejurul Sf. Epitaf.
Slujba Prohodului Domnului, cântată de tinerii satului sub îndrumarea doamnei educatoare Maria Ghindea a început la ora 19,00, unde au participat mai toată suflarea satului. După Doxologia mare, cu prapori şi făclii aprinse s-a ieşit în procesiune cu Sf. Epitaf care a fost purtat de patru feciori.După ocolirea Bisericii, credincioşii au trecut pe sub Sf. Epitaf după care au ascultat cuvântul de învăţătură al Părintelui.
Sâmbătă, ca o pregustare a marii bucurii ce va avea loc la miez de noapte s-a săvârşit Sfânta Liturghie a Sf. Vasile cel Mare unită cu Vecernia. Aceasta este ziua dinaintea Duminicii celei mari a Învierii, care ne va aduce bucuria deplină a Învierii Domnului şi a noastră.
La Sfânta Liturghie, care se săvârşeşte în noaptea Sfintelor Paşti, în timp ce la strană se cântă Axionul se aduc preotului spre sfinţire, pâinile dinainte pregătite, tăiate în bucăţi, ca pentru anaforă şi se pun în vase peste care s-a turnat vin curat.
În Ucea de Sus este tradiţia ca la pregătirea „Paştilor” să participe nu doar una, două familii ca în alte părţi ci mai multe. Aceştia sunt „înscrişi la Paşti”, adică contribuie la cumpărarea celor necesare pentru pregătirea Paştilor: pâine, vin, untdelemn, lumânări, tămâie care se vor folosi în această perioadă a Penticostarului. Ba mai mult, toţi cei „înscrişi la Paşti”, fac şi un parastas, o „Noporoşnă a Paştilor”(un colac mare pe care preotul îl slujeşte fie în sâmbetele Penticostarului, fie în orice perioadă a anului bisericesc, dar nu mai târziu de Paştile următor). Pe toată perioada Triodului ei sunt zilnic pomeniţi de preotul slujitor, atât cei vii, cât şi cei adormiţi.
 
Binecuvântarea pâinilor se face in Joia mare iar tăierea lor în bucăţi se face în după-amiaza Sâmbetei celei Mari de un grup de bărbaţi, desemnaţi de preot, oameni credincioşi, care au fost spovediţi şi împărtăşiţi în prealabil. Sfinţirea „Paştilor „ se face, aşa cum am spus, în noaptea Învierii în cadrul Sfintei Liturghii, după cântarea Axionului „Îngerul a strigat”.
Anul acesta cinstea de a tăia pâinile pentru Paşti a revenit următorilor enoriaşi: Bărbat Eugen, Bărbat Nicolae, Fuciu Dumitru, Vlad Vasile, Ţârmonea Ioan, Ştefan Nicolae.
Paştile, bucuria Învierii Domnului- învierea noastră
 Ne-a învrednicit „părintele luminilor”(Iacov 1,17) să ajungem şi în acest an 2007, să prăznuim „Paştile lui Dumnezeu cele mântuitoare”, „Paştile cele mari şi sfinte” şi să cântăm împreună cu Biserica imnul de biruinţă”Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.
Ucenii de Sus s-au adunat în Sfânta Biserică în această „noapte de mântuire” a Paştilor înainte de miezul nopţii, cu sufletele şi trupurile primenite pentru a primi în miez de noapte lumină din lumina cea neînserată a lui Hristos cel răstignit şi înviat.
La orele 0,00 Preotul a adus lumina Învierii de la candela de pe Sfânta Masă, chemându-ne: „Veniţi de luaţi lumină!”, apoi în dangăn de clopot şi glas de tropar am ieşit cu toţii afară. După citirea Sfintei Evanghelii şi a stihurilor Paştilor din inimile străluminate a credincioşilor  s-a înălţat cântarea „Hristos a Înviat!”.
După ocolirea Bisericii, în amintirea drumului pe care femeile mironosiţe le-au făcut spre mormântul purtător de viaţă al Domnului, am intrat în Sfânta Biserică, unde s-a continuat slujba Utreniei Învierii.
Sfînta şi Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur a început în jurul ore 1,00. Răspunsurile în cadrul Sf. Liturghii au fost date de corul parohial, condus de Victor Ghindea,. După cântarea Axionului s-au sfinţit „Paştile”, iar după otpustul Sf. Liturghii s-a citit Pastorala din partea IPS Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului.
La sfârşit părintele a ţinut un scurt cuvânt festiv, apoi credincioşii au venit la miruit şi au luat „Paştile”.
Cum Cătunul Sumerna este sub păstorirea Parohului de la Ucea de Sus, Părintele Alexandru, împreună cu domnul primar Vasile Silea, consilierii locali ai Primăriei Ucea:  Fuciu Ioan şi Ţârmonea Ioan, epitropul Eugen Bărbat şi cantorul Vasile Bărbat,  spre orele 5 dimineaţa au dus bucuria Învierii Domnului şi la puţinii credincioşi de la Sumerna, spre marea lor bucurie.
A fost pentru prima dată, după cum au mărturisit ei, când în noaptea Sfintelor Paşti preotul vine în mijlocul lor şi săvârşeşte Utrenia Învierii Domnului, nefiind nevoie să se mai deplaseze în oraşul Victoria pentru a lua „Sfintele Paşti”.
În miez de zi, la orele 12, credincioşii, împreună cu toţi cei dragi ai lor, mici şi mari, au venit din nou la Biserică pentru slujba Vecerniei sau celei de-a „Doua Învieri” Este o tradiţie de mult îndătinată, ca în această după-amiază nimeni să nu stea acasă ci să vină la Biserică frumos îmbrăcaţi pentru a retrăi momentele de bucurie a Învierii Domnului cu toţi cei dragi ai lor.
La Sfârşitul slujbei părintele a adresat un cuvânt de învăţătură de suflet folositor, după care fiecare a trecut la miruit şi a sărutat Sfânta Evanghelie şi icoana Învierii Domnului.
Adunarea cu credincioşii din parohie care au donat „Sfintele Paşti”
La Ucea de Sus este tradiţia ca la pregătirea „Paştilor” să participe nu doar una, două familii ca în alte părţi ci mai multe. Aceştia sunt „înscrişi la Paşti”, adică contribuie la cumpărarea celor necesare pentru pregătirea Paştilor: pâine, vin, untdelemn,  lumânări, tămâie care se vor folosi în această perioadă a Penticostarului. Ba mai mult toţi cei „înscrişi la Paşti”, fac şi un parastas, o „Noporoşnă a Paştilor”(un colac mare pe care preotul îl slujeşte fie în sâmbetele Penticostarului, fie în orice perioada a anului bisericesc, dar nu mai târziu de Paştile următor). Pe toată perioada Triodului ei sunt zilnic pomeniţi de preotul slujitor, atât cei vii, cât şi cei adormiţi.
A doua zi de Paşti, toţi cei ce au donat „Sfintele Paşti” au fost invitaţi de Părintele Paroh la o agapă frăţească.
În cadrul acestei întâlniri epitropul Bisericii prezintă enoriaşilor prezenţi o dare de seamă asupra fondurilor strânse de la credincioşii donatori şi cum s-a chivernisit această sumă.
Pe lângă pâine, vin, lumânări s-au achiziţionat anul acesta şi cele necesare pentru pregătirea „Paştilor” căci cele vechi erau uzate şi degradate: oale emailate, polonice, cuţite, cârpătoare, linguri de inox, etc. Toate acestea sunt primenite de pe un an pe altul numai cu această destinaţie - a deservi Sfintele Paşti.
Duminica Mironosiţelor
A treia Duminică după Sfintele Paşti este închinată femeilor mironosiţe, cele care în  dimineaţa primei zile a săptămânii(Duminica) au venit cu miresme să ungă trupul Domnului Iisus. Ele au fost întâmpinate de îngerii care le-a spus că Domnul a înviat precum le vestise mai dinainte de Patima Sa şi sunt trimise să vestească tuturor bucuria biruinţei vieţii asupra morţii.
Alături de sărbătoarea Bunei Vestiri, duminica Mironosiţelor este ziua închinată femeii creştine.
La Ucea de Sus după săvârşirea Sfinte Liturghii, părintele Alexandru Stanciu a punctat în cuvântul său de învăţătură credincioşia şi devotamentul mironosiţelor femei faţă de Mântuitorul Iisus Hristos dar şi misiunea pe care o are astăzi femeia în familie şi societate, îndemnându-le să fie exemple vii de mărturie creştină într-o lume secularizată şi tot mai depărtată de Dumnezeu.
Fiecare femeie prezentă la Biserică a primit câte o icoană, semn al dragostei şi preţuirii de care se bucură credincioasele noastre. Toţi bărbaţii le-au cântat La mulţi ani!
După oficierea serviciului religios Părintele a organizat o agapă la sala de clasă a Bisericii la care au participat femeile din „Asociaţia Diaconiţa”, precum şi toate cele ce se ostenesc, în cadrul Parohiei, pentru bunul mers al vieţii noastre spirituale.
 
A fost invitat şi părintele pensionar Ilarie Morariu, fiind o atmosferă de comuniune, de bucurie şi de profundă înălţare spirituală. Cele ce s-au ostenit cu agapa frăţească au fost: Muntean Maria, Niţu Angela, Pandrea Olimpia şi Precup Maria.
Ziua eroilor
În Joia Înălţării Domnului se face pomenirea eroilor neamului, este dacă vreţi, sărbătoarea tuturor martirilor  noştri. Şi când spun aceasta nu-i pomenesc numai pe cei pe care-i ştim noi că au căzut în hainămilitară pe toate câmpurile de luptă. Nu spun nici de cei care au căzut ucişi în casele lor, ci spun şi vorbesc despre toţi acei care au murit vestindu-l pe Iisus Hristos, au murit vestind întotdeauna Împărăţia lui Dumnezeu şi puterea Treimii peste neamul românesc. Anul acesta slujba parastasului de pomenire a eroilor satului s-a ţinut în faţa monumentului din curtea Bisericii la care au participat alături de oficialităţile comunei, numeroşi credincioşi.
Elevii şcolii din sat, sub îndrumarea dascălilor lor, au prezentat un program de cântece şi poezii patriotice.
Maslul de obşte
Maslul este una din cele Şapte Taine ale Bisericii care ne mijloceşte prin rugăciunile preoţilor Bisericii harul iertării păcatelor precum şi vindecarea de neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti.
 În Ţara Făgăraşului este îndătinată oficierea Maslului de obşte, când în duminici anume rânduite, potrivit tradiţiei locului, mai mulţi preoţi dintr-un cerc pastoral se strâng pentru a oficia cu mare fast această Sfântă Taină la care participă un mare număr de credincioşi, fiind considerată o mare sărbătoare a satului.
La Ucea de Sus tradiţia este ca Maslul de obşte să aibă loc în Duminica Tuturor Sfinţilor.
Au participat: Părintele Ieromonah Matei Bilauca de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Pr. Iosif Toma, din Sibiu, Pr. Pavel Aurel, Corbi, Pr. Gheorghe Găitănaru, Feldioara, Pr. Ioan Tărcuţă, Ucea de Jos, Pr. Marius Corlean, Bucium, Pr. Adrian Magda, Victoria I, Pr. Năpar Dorin, Victoria-Spital, Pr. Ilarie Morariu, preot pensionar. Pr. Florin Ivănuşcă, Noul Român, etc.
După oficierea Sfintei Liturghii s-a ieşit în procesiune în curtea bisericii unde s-a făcut Sfinţirea Apei(Aghiasma Mica), apoi a început Taina Sf. Maslu.
După miruirea credincioşilor, preoţii împreună slujitori au fost invitaţi la o agapă frăţească la sala de clasă a bisericii de la şcoală, pregătită de femeile din cercul „Diaconiţa”
Responsabile cu agapa au fost: Drăguşin Octavia, Fuciu Maria şi Silea Aurica.
1 Iunie, Ziua copilului
Vineri, 1 Iunie 2007, continuând tradiţia din anul trecut, Biserica din Ucea de Sus a ţinut să fie alături de copiii satului.
Anul acesta manifestările s-au desfăşurat în colaborare cu cadrele didactice din ciclul primar de la Şcoala din sat.
  
Manifestările au debutat la ora 10,00 cu un concurs de biciclete, la care s-au înscris băieţi şi fete, cu vârsta între 8-12 ani. A urmat apoi, în curtea şcolii, o serie de concursuri, animate de doamna învăţătoare Adina Bârsan.
  
Atmosfera a fost de bună-dispoziţie, de veselie, la aceasta participând şi copiii de la grădiniţă, alături de doamnele lor educatoare.
  
După premierea câştigătorilor, premiile fiind oferite de Parohia noastră, constând în cărţi şi dulciuri, femeile din grupul „Diaconiţa” le-au pregătit copiilor diferite gustări, constând în sendwici-uri, prăjituri şi sucuri, spre bucuria tuturor.
 Cristina Ţîrlea, o copilă de 14 ani din Ucea de Sus, poate spune că s-a născut a doua oară după ce, cu cîteva zile în urmă, medicii de la Clinica Fundeni din Capitală i-au făcut un transplant de ficat. Salvatorul fetiţei este un băieţel de 12 ani din judeţul Mehedinţi care a murit călcat de tren. Familia Cristinei, care aproape că-şi pierduse speranţa că fetiţa va mai fi salvată, vrea să-şi arate recunoştinţa faţă de familia lui Ionuţ, băieţelul a cărui moarte a însemnat viaţă pentru Cristina. ,,Vrem într-un fel să ne revanşăm faţă de această familie, cu toate că gestul ei nu poate fi plătit în bani. Ne-am propus ca, din puţinii bani pe care-i avem, să facem un parastas pentru Ionuţ“, a spus tatăl Cristinei.
O veste aşteptată clipă de clipă
Cristina şi-a dus boala pe picioare. A aşteptat zi de zi vestea cea mare de la medicii Spitalului Fundeni din Bucureşti. Un ficat nou care să-l înlocuiască pe al ei, grav afectat de o boală nemiloasă. La 14 ani, Cristina Ţîrlea ajunsese să-şi numere atent zilele pe care le mai avea de trăit. Clipă de clipă moartea putea să o răpească de lângă cei dragi: părinţi, soră, bunici, prieteni sau colegi, care sufereau alături de ea. Durerea familiei Ţîrlea era cu atât mai mare cu cât, în urmă cu şapte ani, frăţiorul Cristinei, Ciprian, de doar 9 anişori, a fost ucis de aceeaşi boală: fibroză hepatică.
Boala familiei Ţîrlea
Drama familiei Ţîrlea era cunoscută în toată Ucea de Sus. Oamenii ştiau că o boală nemiloasă, ereditară, urmărea această familie de peste un deceniu şi jumătate. Pe un pat dintr-un spital din Cluj li s-a stins în chinuri groaznice, la doar 9 ani, Ciprian. Era al doilea fiu al acestei familii de oameni harnici şi credincioşi. Copilul nici n-a gustat din anii frumoşi ai copilăriei, pentru că a fost nevoit să se lupte mereu cu boala, cu fibroza hepatică. Care până la urmă le-a răpit soţilor Ţîrlea singurul băiat. Şi parcă n-ar fi fost de-ajuns, oamenii au aflat că mezina familiei, Cristina, mai mică decât Ciprian cu doi ani, avea să treacă prin acelaşi calvar. La trei luni de la naştere, fetiţa a fost depistată cu fibroză hepatică. De atunci şi până de curând, când fetiţa avea deja 14 ani, familia Ţîrlea a trăit doar prin spitale. Boala i s-a complicat cu timpul. A făcut trei hemoragii. La 4 ani i s-a scos splina. „Vai de ea, sărăcuţa, prin câte a trecut“, povesteşte mama fetei, Marinela Ţîrlea.
Cristina a fost la un pas de moarte în urmă cu trei ani
Până în anul 2000, când Ciprian s-a stins răpus de boala ce părea fără leac, Cristina şi frăţiorul ei au fost internaţi împreună, zile în şir, în mai toate spitalele din ţară. Îşi duceau împreună suferinţa şi se alinau reciproc. Singura lor salvare era transplantul de ficat. Alături de ei, părinţii lor au dus o luptă continuă cu destinul ce le-a fost hărăzit. Dacă Ciprian a fost învins de boală, Cristina a avut şansa să trăiască. Deşi, în urmă cu trei ani, fetiţa a fost în pragul morţii. A fost internată la Spitalul Fundeni unde medicii au reuşit cu greu să-i stabilizeze starea. Tot atunci, a fost înscrisă pe lista de aşteptare pentru transplantul de ficat. Iar pentru familia Ţîrlea au început să curgă zile lungi de aşteptare amară, îndulcite doar de speranţa că, totuşi, Cristina va avea o şansă să trăiască. „Ne-am rugat încontinuu ca medicii să reuşească s-o salveze pe fetiţa noastră. Ne-am dorit din tot sufletul ca Dumnezeu să ne trimită ficatul necesar transplantului. Au fost trei ani de speranţă şi de rugăciune“, a spus bunica fetiţei, Victoria Ţîrlea.
O zi cu noroc
În după-amiaza de miercuri, 9 mai, telefonul familiei Ţîrlea a sunat aducând vestea cea mare. Medicul Irinel Popescu de la Clinica Fundeni îi anunţa că s-a găsit ficatul care-i va salva viaţa Cristinei. Operaţia era deja programată pentru ziua următoare. ,,Bucuria a fost atât de mare la auzul veştii primite prin telefon că am refuzat să realizăm pe moment realitatea cruntă în care ne aflam. Tremuram din toate încheieturile. Nu ne puteam stăpâni emoţiile. Nu aveam în casă nici un leu pentru a acoperi cheltuielile deplasării la Bucureşti. Am plecat toţi ai casei prin sat să împrumutăm cele câteva milioane de lei necesare. Din fericire, Cristina nici nu a băgat în seamă aceste lucruri. A ieşit la poartă şi a ţipat în gura mare că este salvată şi că va fi operată la Bucureşti“, a povestit tatăl fetiţei, Nicolae Ţîrlea. Suma necesară drumului până la Bucureşti a fost găsită cu uşurinţă, de la preotul satului şi de la un vecin. Soţii Ţîrlea şi-au luat fetiţa, s-au urcat în tren şi au plecat spre Bucureşti. Aici au aflat şi cine este donatorul de ficat.
Ionuţ a salvat viaţa Cristinei
 Dacă în familia Ţîrlea bucuria a fost fără margini, într-un alt colţ de ţară, într-un sat din judeţul Mehedinţi, se consuma o adevărată tragedie. Viaţa unui băieţel de vârstă apropiată cu a Cristinei a fost curmată în după-amiaza zilei de luni, 7 mai. Ionuţ Voicu, de 12 ani, se afla împreună cu doi dintre cei 11 fraţi ai lui pe DE 70 unde vindea flori. Intenţiona să traverseze calea ferată, dar într-o fracţiune de secundă şi de neatenţie, trupul i-a fost spulberat de trenul personal 9516. Copilul a fost foarte grav rănit, viaţa fiindu-i pusă în pericol. Deşi a fost transportat de urgenţă la spital, copilul a intrat în moarte cerebrală fără vreo cale de întoarcere. La sugestia medicilor, părinţii băiatului au fost de acord să doneze organele interne. I-au fost prelevate ficatul, rinichii, pielea şi corneea. Ficatul lui Ionuţ a ajuns la Cristina, a cărei viaţă depindea de acest organ. ,,Dacă băiatul nostru nu mai are nici o şansă de a fi salvat, ne-am gândit că pot fi salvate alte vieţi“, a spus mama lui Ionuţ, Estera Boantă. Familia Boantă din satul Stîngăceaua, judeţul Mehedinţi, trăieşte în sărăcie. Ionuţ îşi ajuta familia vânzând flori împreună cu alţi fraţi ai lui. Într-un astfel de moment viaţa i-a fost curmată.
Şapte ore pe masa de operaţie
De cum au ajuns la Spitalul Fundeni, Cristina a fost supusă la tot felul de investigaţii şi analize. Joi dimineaţa, se afla deja pe masa de operaţie. Echipa de medici condusă de prof. dr. Irinel Popescu a lucrat timp de şapte ore la transplantul de ficat al Cristinei. ,,Cele şapte ore cât a durat operaţia parcă au fost o veşnicie. Holurile spitalului păreau că pică pe noi. Fiecare uşă deschisă ne da emoţii. Când medicul a ieşit din operaţie şi ne-a dat prima veste că a reuşit, am început să plângem. Au fost atât de amabili cu noi încât ne-au dat voie să o supraveghem pe Cristina la Reanimare. Şi-a revenit destul de repede, a fost conştientă şi în scurt timp s-a ridicat din pat. Acum suntem siguri că viaţa Cristinei a fost salvată. Trebuie să rămână în spital vreme de o lună pentru recuperare după care va veni acasă ca un copil normal şi sănătos. Rugile noastre s-au împlinit“, a spus Nicolae Ţîrlea.
O familie măcinată de suferinţă
Soţii Ţîrlea au avut trei copii, pe Nicoleta, care are acum 21 de ani, Cristina, de 14 ani, şi pe Ciprian cu doi ani mai mare decât Cristina, dar care a murit în anul 2000. Cristina este elevă în clasa a VI-a la şcoala generală din Ucea de Sus. Din cauza bolii, a lipsit destul de mult de la cursuri, dar ambiţioasă fiind a reuşit de fiecare dată să recupereze materia. Mama fetiţei, Marilena Ţîrlea, a renunţat la slujba ei de la Viromet imediat după decesul băiatului şi şi-a dedicat tot timpul Cristinei. Nicolae, tatăl copiilor, are 48 de ani şi este pensionat de boală. În urmă cu trei ani, când starea de sănătate a Cristinei s-a agravat, bărbatul s-a decis să-i doneze fetiţei ficatul său. A făcut tot felul de analize, dar, din cauza stresului, a făcut un preinfarct. Iar medicii i-au refuzat oferta. Până la transplant, Cristina a reuşit să supravieţuiască graţie unui regim alimentar strict. Nicoleta, fiica cea mare a familiei, a plecat la muncă în Italia pentru a suplimenta veniturile familiei, care se duceau în cea mai mare parte pe tratamentele Cristinei. ,,Acum suntem mulţumiţi că fetiţa noastră va trăi şi nu va mai suferi. Au fost 14 ani de chinuri atât pentru ea, cât şi pentru noi. Familia noastră a trecut numai prin necazuri, dar Dumnezeu nu ne-a uitat“, a mai spus Nicoale Ţîrlea.
*Autorul articolului: » Carla JIDĂNAŞU în Monitorul Expres din 24 05.2007(sursa: http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&set=arhiva&p=actualitate&l=1310)
Duminică 17 Iunie 2007 Parohia Ucea de Sus a organizat o colectă în bani pentru familia Ţârlea, la care credincioşii au participat cu amabilitate, colectându-se o sumă importantă pe care Părintele Paroh Alexandru Stanciu a înmânat-o familiei greu încercate.
De asemenea Părintele a făcut apel şi la sectorul Asistenţă Socială din cadrul Arhiepiscopiei Sibiului care a ajutat-o cu o sumă de 1000, 00 RON.
Adunarea parohială în Şedinţă extraordinară. Proprietăţile Bisericii
Duminică 24 Iunie 2007, după oficierea Sfintei Liturghii, la Biserica „Buna Vestire” din satul Ucea de Sus a avut loc Şedinţa extraordinară a Adunării Parohiale, având ca unic punct pe ordinea de zi: „Proprietăţile imobiliare ale Bisericii”.
Totul a pornit de la necesitatea comunităţii de a avea o Casă parohială.
 În urma cercetării arhivei Bisericii de către părintele paroh Alexandru Stanciu, s-a constatat că Biserica are mai bine de 8 Ha de pădure în cadrul Composesoratului Foştii Coloni şi Boieri, dar cu toate acestea ea nu figura în lista composesorilor, cu toate că avea documente justificatoare . Ba mai mult s-a găsit un document, întărit şi de extrasul CF prin care se atestă calitatea de proprietar a Parohiei asupra terenului pe care se află actuala grădiniţă a satului.
 Acest teren, avea o casă şi curte de 626 mp, respectiv o grădină de 331 mp şi a fost cumpărat de Parohia noastră, pe baza contractului de vânzare-cumpărare din 12 noiembrie 1909, sub nr. 9353, aşa cum reiese din foaia de proprietate(avere) şi extrasul de carte funciară. Acest imobil, Biserica l-a îmbunătăţit şi a înfiinţat aici Şcoala parohială, cu cheltuiala şi sub directa ei purtare de grijă. Avem date că cel puţin până în 1947, Biserica plătea impozit pentru acest imobil.
După anul 1971, autorităţile locale demolează această clădire, fără o bază legală(din datele furnizate de la Primăria Ucea nu există nici un document în acest sens) şi se construieşte o grădiniţă care funcţionează până astăzi.
Încă din vara anului trecut, fostul epitrop al Bisericii, Voila Alexandru, sesizează verbal autorităţile locale cu privire la posibila proprietate a Bisericii asupra acestui imobil. Cu toate acestea. el nu este luat în seamă şi în toamna aceluiaşi an Primăria investeşte fonduri substanţiale ale Inspectoratului şcolar Braşov pentru modernizarea grădiniţei. Aceste lucrări deşi au vizat şi schimbarea arhitecturii respectivei clădiri nu s-au făcut, considerăm noi, într-un cadru legal. Dacă se elibera un certificat de urbanism, aceluia trebuia făcută şi dovada proprietăţii asupra imobilului în cauză, fie printr-un extras CF sau orice dovadă de proprietate. Considerăm că autorităţile locale cu bună ştiinţă au eludat legea pentru că ştiau că nu au cum să facă dovada proprietăţii asupra imobilului în cauză.
Neexistând nici o bază legală, actuala grădiniţă funcţionează pe acest teren, fără acceptul şi acordul Bisericii.
Ţinând cont de faptul că ciclul gimnazial s-a desfiinţat la Şcoala din Ucea de Sus existând spaţiul suficient pentru mutarea grădiniţei, Adunarea Parohială, analizând aceste documente a cerut autorităţilor locale să ni se recunoască dreptul nostru de proprietate atât asupra pământul cât şi a clădirii. Se face, astfel o compensaţie cu ceea ce am avut noi şi ni s-a demolat abuziv şi cu ceea ce este acum. Aşa cum am menţionat mai sus, Biserica avea o clădire mare şi impunătoare precum reiese din mărturiile oamenilor ca şi a pozelor puse la dispoziţie.
Adunarea parohială a cerut, de asemenea, autorităţilor locale să recunoască dreptul Bisericii asupra celor 8 Ha de pădure, aflate în cadrul Composesoratului Foştii Coloni şi Boieri.
 Maica Domnului este cea mai înaltă sfinţenie omenească cunoscută şi cinstită de Sfânta Biserică, iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seamă dintre sărbătorile ei. Este o sărbătoare pregătită, precum se ştie, printr-un post de doua săptămâni iar la Ucea de Sus este aşteptată cu mare bucurie.
 Continuând tradiţia de anul trecut, manifestările religioase au început în ajunul Adormirii Maicii Domnului: la ora 16,00 s-a ţinut Vecernia unită cu litie, în cadrul căreia a fost scos Sf. Epitaf având zugrăvit pe el scena Adormirii Maicii Domnului. A urmat seara, în jurul orei 20,00 cu slujba de priveghere, în cadrul utreniei cântându-se cu glas duios, de tinerii satului, Prohodul Maicii Domnului iar după „Sf. Dumnezeule” s-a înconjurat Biserica, credincioşii purtând făclii aprinse şi flori, în semn de cinstire aduse Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.
Dimineaţa s-a citit Imnul Acatist al Adormirii Maicii Domnului, continuându-se cu Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, după care, seara, la ceas de vecernie, ziua aceasta minunată s-a încheiat cu Paraclisul Maicii Domnului.
Sfinţirea camerei de lumânări
Lumina lumânărilor sau a candelelor îl simbolizează pe Mântuitorul Hristos, „Lumina lumii” şi învăţătura Sa care este bucurie, dragoste, adevăr şi viaţă.
Ele sunt socotite ca o jertfă adusă lui Dumnezeu.
Ca şi semnul Sfintei Cruci, lumânarea este un semn distinct al creştinului, reprezintă calea împlinirii noastre şi a desăvârşirii. Aprinzând o lumânare, credinciosul se roagă lui Dumnezeu, îi mulţumeşte pentru marea Lui bunătate şi ocrotire şi dă expresie credinţei lui în Dumnezeu. De fiecare dată, când credinciosul se întâlneşte cu Dumnezeu, fie la rugăciune, fie la diferite ocazii: botez, cununie, înmormântare, el aprinde lumânări. De aceea, însoţim rugăciunile noastre pentru cei vii ca şi pentru cei morţi, de aprinderea lumânărilor în biserică, în casele noastre sau la mormintele celor dragi.
Pentru cei care sunt în viaţă, lumânarea este o mărturisire a faptului că omul, a ales calea luminii, nu pe cea întunericului, a ales faptele care se săvârşesc la lumină nu la întuneric. Pentru că Dumnezeu este Lumină, mergem la Dumnezeu cu lumina şi El ne va răsplăti nouă.
Iar pentru cei care sunt decedaţi, lumânarea este călăuza sufletului pe calea veşniciei, risipind întunericul morţii şi apropiindu-se de Hristos, Care a spus: „Eu sunt Lumina lumii: cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” ( Ioan 8, 12).
Fiecare biserică ortodoxă are un loc special amenajat pentru aprinderea lumânărilor, tocmai pentru a ne ajuta în satisfacerea nevoilor noastre spirituale şi buna desfăşurare a cultului nostru ortodox.
Înainte, aprinderea lumânărilor la Biserica din Ucea de Sus se făcea în biserică.
La intrarea în locaşul de cult se aflau de o parte şi de alta două încăperi. Într-una din ele se aprindea lumânări.
Camera de lumânări s-a pus acum afară iar locul respectiv s-a zugrăvit, s-a confecţionat mobilier specific pentru un spaţiu de acest gen şi aşa a luat fiinţă pangarul bisericii din Ucea de Sus.
Domnul epitrop Eugen Bărbat, iscusit meşter în ale tinichigeriei a confecţionat o nouă încăpere unde s-a pus incinta pentru aprinderea lumânărilor.
Construcţia este din vinclu şi geamuri rezistente oferind posibilitatea credincioşilor pe lângă aprinderea lumânărilor şi a ţine momente de reculegere dar şi pentru a scrie un pomelnic.
Încăperea adăposteşte şi un pichet PSI, dotat conform normativelor impuse de serviciile de pompieri.
Sfinţirea Camerei de lumânări s-a făcut sâmbătă 8 Septembrie, de ziua prăznuirii Naşterii Maicii Domnului, înainte de începerea Sfintei Liturghii.
Sumerna în haine de sărbătoare
 Duminică 9 Septembrie 2007, Cătunul Sumerna a îmbrăcat haine de sărbătoare.
Ca în fiecare an la început de toamnă, aici are loc tradiţionalul Maslu de obşte. La această Sfântă Taină participă alături de localnici şi numeroşi turişti ce vin pentru a se recrea în mijlocul naturii. Cătunul Sumerna prezintă un mare potenţial turistic, dat fiind frumuseţea locurilor acestea de sub poale de munte.
Deşi vremea nu a fost aşa de frumoasă, alternând cu picuri de ploaie, mulţimea credincioşilor a participat cu multă evlavie.
S-a început cu Sfinţirea cea mică a apei, apoi s-a continuat cu Slujba Sf. Maslu.
Au participat preoţii din împrejurimi, oficialităţi ale satului şi numeroşi credincioşi.
Cuvântul de învăţătură l-a rostit părintele Adrian Magda din parohia Victoria I.
După miruirea credincioşilor, familia Rodica şi Gheorghe Bărbat a invitat pe părinţii slujitori la o agapă frăţească.
Binecuvântarea semănăturilor
 În pragul anului nou bisericesc, adică în luna septembrie, la scurt timp după Naşterea Maicii Domnului (la 8 septembrie), prăznuim înălţarea Sfintei Cruci (la 14 septembrie), două praznice ce sunt ca două izvoare de putere duhovnicească în evlavia Bisericii noastre ortodoxe. Dar, pe măsură ce ne apropiem de praznicul Crucii ne dăm seama că Crucea pe care o sărbătorim este de fapt lemnul Crucii pe care Domnul Hristos a fost răstignit, pentru mântuirea noastră. Mărturisim, cu alte cuvinte, că mântuirea noastră s-a înfăptuit prin pătimirea cea grozavă a Domnului nostru Iisus Hristos pe lemnul Crucii.
 Crucea este, adică, partea cea mai adâncă din taină mântuirii fiecăruia din noi, partea cea mai adâncă din taină mântuirii lumii întregi. Este ca şi cum fiecare în parte, dimpreună cu toată lumea, am mărturisi cu recunoştinţă şi am zice către Hristos cel răstignit: Te-ai gândit pe Crucea ta şi la mine, Doamne, şi o picătură din sângele Tău ai vărsat-o şi pentru mine, în ceasul pătimirii Tale, pe lemnul cel grozav al Crucii. Învaţă-ne să nu uităm dragostea aceasta a Ta niciodată şi că-Ţi suntem datori cu un răspuns, că dragostea cu dragoste se plăteşte.
După oficierea Sfintei Liturghii, marcaţi de solemnitatea acestei zile, credincioşii parohiei noastre au ieşit în procesiune in faţa Bisericii unde a avut loc sfinţirea cea mică a apei (Agheasma mică)precum şi o rânduială ce a devenit tradiţie in Ucea de Sus: binecuvântarea semănaturilor de toamnă.
Duminica Caietului” sau „Duminica unui nou început de… an şcolar”
Biserica şi Şcoala trebuie să preţuiască, să formeze şi să ajute copiii şi tinerii de astăzi, ca aceştia, la rândul lor, să cultive cu încredere şi iubire valorile credinţei şi ale culturii creştine, potrivit cuvintelor Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic" (Ioan 15, 5), adică nimic bun.
Urmând îndemnul înţelept care spune „totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu”, mai înainte de a intra în Şcoală, intrăm în Biserică pentru a ne ruga, adică pentru a uni înţelepciunea umană cu Înţelepciunea divină, întrucât omul creat după chipul lui Dumnezeu Cel Înţelept şi Bun creşte spiritual în comuniune cu El.
 
Duminică 16 Septembrie 2007, Parohia Ucea de Sus a marcat într-un mod inedit începerea noului an şcolar 2007-2008. Părintele Alexandru, Parohul satului a pus duminica aceasta sub semnul „Duminicii Caietului” sau „Duminica unui nou început de…an şcolar”.
Manifestarea s-a desfăşurat imediat după terminarea Sfintei Liturghii. Au fost poftiţi în faţă toţi şcolari, mai mici şi mai mari, după care Părintele a citit rugăciunea de binecuvântare la început de an şcolar, rugăciunea când merge copilul să înveţe carte şi alte rugăciuni specifice pentru acest moment.
 
După aceste molifte(rugăciuni), fiecare elev a trecut, pe rând, pentru a fi binecuvântat, miruit, la care s-a adăugat şi un mic dar din partea Părintelui: câte două caiete, un pix şi o iconiţă spre a le fi de folos .
Au participat mai toţi copiii satului, cadre didactice, părinţi, numeroşi credincioşi, alături de reprezentanţii autorităţilor locale.
În dorinţa şi efortul naţional, ca viitoarea generaţie să crească în respectul drepturilor sale fundamentale, Fundaţia „Un Copil, O Speranţă” intră în grupul organismelor neguvernamentale care cred că viitorului României este în copii şi care doresc ca ÎMPREUNĂ să redea copiilor COPILĂRIA, garanţie a unui viitor mai bun, pentru fiecare dintre ei, pentru fiecare dintre noi.
În acest sens Parohia Ucea de Sus a răspuns apelului umanitar adresat de această instituţie prin domnul Pădurean Teodor, director executiv, de a participa la o colectă de cartofi necesari pentru hrana copiilor instituţionalizaţi aici.
Colecta a avut loc Duminică 23 Septembrie 2007.
După Sf. Liturghie Părintele Paroh Alexandru Stanciu a dat citire apelului făcut de această Fundaţie către credincioşii noştri. Părintele a îndemnat apoi pe enoriaşi, ca fiecare, după puterile sale să dea cât va socoti pentru a face această colectă de cartofi cât mai substanţială. În acest sens Părintele a rânduit ca alături de domnul director Pădurean Teodor să meargă epitropul Eugen Bărbat şi crâsnicul Ioan Bărbat.
S-a mers pe fiecare stradă, în parte cu un car iar fiecare doritor aştepta în faţa porţii să-şi ofere darul său pentru copiii nevoiaşi.
Seară duhovnicească la sala de clasă a Bisericii de la Şcoală La Mulţi Ani, Părinte…
 Duminică 11 Noiembrie 2007 în sala Bisericii de la Şcoala din satul Ucea de Sus a fost organizată la ora 17,00 o Seară Duhovnicească cu o dublă semnificaţie mai întâi este Duminica dinaintea Lăsatului secului pentru Postul Crăciunului, apoi ieri 10 Noiembrie Părintele Alexandru, Parohul satului, a împlinit frumoasa vârstă de 34 de ani.
În această Duminică, după săvârşirea Sfintei Liturghii, credincioşii au ţinut să-l felicite pe Părintele. În numele lor, D-l Eugen Bărbat i-a înmânat Părintelui Alexandru un frumos buchet de flori şi a rostit câteva cuvinte emoţionante, subliniind respectul, cinstea şi bucuria credincioşilor de-al avea ca păstor în mijlocul lor.
 Întâlnirea din sala de clasă a Bisericii de la Şcoală a avut şi un alt scop cel al întăririi comuniunii şi comunicării reciproce dintre membrii Parohiei dar şi cunoaşterii şi a apropierii parohienilor cu familia Părintelui şi într-un cadru diferit, altul decât cel din spaţiul eclezial.
Doamna Preoteasă Delia Maria a pregătit câteva gustări , constând din aperitive şi prăjituri, alături de un pahar de vin şi suc.
Întâlnirea s-a bucurat de un mare succes, în sală fiind prezenţi un număr mare de credincioşi, atât femei, cât şi bărbaţi.
Tot în această seară s-a vizionat şi un documentar religios „Mănăstirile din nordul Moldovei”, enoriaşii manifestându-şi dorinţa unui pelerinaj în acele locuri binecuvântate de Dumnezeu, poate chiar în vara anului următor.
Sfinţirea Icoanelor pentru tetrapod
Ortodoxia îşi găseşte expresia în icoană care ne înfăţişează pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pe Maica Domnului, pe sfinţii lui Dumnezeu şi pe îngeri. Icoanele nu sunt simple podoabe ci obiecte sfinţite, care ne pun în legătură cu cei înfăţişaţi pe icoane.
 Dacă în Vechiul Testament Dumnezeu nu putea fi văzut, ci doar auzit, în Noul Testament „Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a întrupat în Duhul, a fost văzut de îngeri, s-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă” (I Tim. 3, 16). De acum Dumnezeu nu Se revelează doar prin cuvânt, ci Se arată în Persoană Fiului Său: „Si Cuvântul trup s-a făcut şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui…” (Ioan 1, 14). Cel ce a făcut pe om „după chipul” Său (Fac. 1, 26) ia chipul omului, parcă ar fi „silit de o lege să ia o formă, iar forma cea mai proprie e omenitatea. Omenitatea pământească e prelungirea necesară a omenităţii cereşti a Dumnezeirii(Pr. Prof. D. Staniloae). Dumnezeul creştinilor nu este un Dumnezeu fără chip, ci un Dumnezeu cu chip şi acesta este Chipul lui Iisus Hristos. Şi ceea ce este simţit, pipăit şi văzut cu ochii trupeşti, poate fi reprezentat iconic.
În orice Biserică ortodoxă în faţa iconostasului se află tetrapodul(analogul) sau suportul icoanei de închinat. Pe lângă acesta în Biserica „Buna Vestire” din Ucea de Sus mai este unul situat în prima jumătate a naosului, de cum intri în Biserică, loc rezervat, prin tradiţia locală femeilor.
Pe aceste tetrapoade se aşează icoana Mântuitorului, respectiv a Maicii Domnului cu Pruncul iar la sărbători icoanele praznicale sau a sfinţilor a căror pomenire o săvârşim.
Cum icoanele existente erau pe sticlă şi într-o tentă naivă, Părintele Alexandru Stanciu a luat iniţiativa înlocuirii lor cu icoane reprezentative, executate în stil bizantin, pur ortodox. Ele au fost confecţionate în Grecia fiind din argint, suflate cu aur de 24 de carate şi au fost donate de credincioşi(câte o familie sau în asociaţie de mai multe familii).
 
Au fost achiziţionate icoane cu toate praznicele Împărăteşti, cele ale Maicii Domnului ca şi a tuturor Sfinţilor mari de peste tot anul.
 
Sfinţirea lor a avut loc într-o atmosferă festivă în două etape: duminică 2 decembrie 2007 s-au sfinţit icoanele cu sfinţii de peste an iar în duminica dinaintea Naşterii Domnului, pe 23 decembrie 2007 icoanele cu praznicele Împărăteşti.
Sf. Nicolae
Sărbătoarea din 6 decembrie, a Sfântului Ierarh Nicolae, stă la loc de mare cinste în inima multor creştini. Pe bună dreptate sfântul al cărui nume înseamnă „biruitor de popor” a cucerit evlavia creştinilor de pretutindeni, devenind un sfânt foarte popular.
„Marele făcător de minuni”, cum a rămas în memoria vie a Bisericii, împarte în orice timp şi loc, cu generozitate, darurile sale, fiind deosebit de iubit şi des invocat de către cei credincioşi.
 
În această minunată zi, copiii satului însoţiţi de doamnele educatoare şi de învăţătorii lor au participat la Sf. Liturghie. După ce s-au împărtăşit cu Sf. Taine, copiii de la grădiniţă au susţinut un scurt program de colinde şi poezii religioase, deschizând astfel şirul sărbătorilor de iarnă care ne trezesc în suflet plăcute aduceri aminte ale copilăriei pierdute în negura timpului.
Copiii au fost felicitaţi de Părintele Paroh şi au fost răsplătiţi cu daruri.
Moş Crăciun, Moşul…bun
Ziua de duminică 23 Decembrie 2007 va fi o zi de neuitat pentru copiii din Ucea de Sus. După Sfânta Liturghie, Moş Crăciun şi-a făcut apariţia chiar în biserică, fiind încărcat cu multe daruri.
Moş Crăciun a ţinut să-i vadă pe copiii satului cât de cuminţi sunt nu numai acasă dar şi aici în biserică. De aceea Moşul, chemat de părintele a ţinut să dea fiecărui copil câte un cadou, spre bucuria fiecăruia.
Tradiţia creştină spune că atunci când Fecioara Maria împreună cu Iosif căutând un adăpost pentru a-L naşte pe Iisus au ajuns la casa lui Crăciun.
 
Se spune că acesta era un om rău, în schimb soţia lui fiind miloasă şi bună la suflet, le-a oferit adăpost Fecioarei Maria, dar fiindu-i frică de mânia lui Crăciun a ascuns-o în grajdul pentru dobitoace. Crăciun aflând despre această întâmplare s-a mâniat şi a tăiat mâinile soţiei sale. Atunci Fecioara Maria a făcut o minune lipind braţele Crăciuniţei la loc. Şi această întâmplare a dus la transformarea lui Crăciun într-un om blajin şi plin de milă.
Binecuvântarea cetelor de colindători
Ceata de feciori este o tradiţie de zeci de ani în Ţara Făgăraşului. În zi de Ajun de Crăciun ei aduc vestea Naşterii Domnului pe la casele credincioşilor. Nici în Ucea de Sus n-a lipsit acest frumos obicei păstrat cu sfinţenie din bătrâni.
Ceata de feciori se constituie în prima săptămână din Postul crăciunului când flăcăii satului se constituie în două cete, una de din sus-ul satului şi alta de din jos. Tot atunci se stabileşte cine este jude, vice-jude, crâşmar precum şi numărul celor ce vor participa în fiecare ceată. Se alege apoi o casă de găzduire unde ei pe toată perioada sărbătorilor de iarnă se vor întâlni şi chiar vor convieţui în special în zilele de Crăciun. Se tocmesc apoi instrumentişti ce-i vor însoţi pe la casele credincioşilor şi vor înveseli în serile de şezătoare sau horele(balul) ce se vor ţine de sărbători.
 În ziua de Sf. Nicolae are loc o primă întâlnire la Căminul cultural din sat, nu este neapărat o horă, pentru că suntem încă în post ci mai mult o probă, o repetiţie pentru ceea ce va avea loc după Crăciun.
În Ajun de Crăciun, dis de dimineaţă cetele de feciori vin la Biserică pentru a primi binecuvântarea preotului, intonează o colindă, apoi se retrag spre casa unde îşi au gazda.
Prima casă colindată este cea a preotului paroh, apoi a familiilor ale căror membrii au preoţi, primarul satului, profesorii şi învăţătorii, doctorii şi inginerii, deci intelectualii satului apoi fiecare familie la rând.
Gazda îi aşteaptă pe feciori cu un colac mare pe masă deasupra căruia se pune o „pecie”, adică o bucată de muşchi de porc afumată, alături de o sticlă de rachiu şi câte un ban, după posibilităţi. Feciorii se aşează în jurul mesei şi încep să cânte câte o colindă-două. Apoi se continuă cu câte o colindă specifică pentru fiecare copil al gazdei – colinda copiilor. După aceste momente judele adresează – închină - gazdei urări de sănătate, pace şi belşug.
Colinda pe la casele creştinilor ţine pe la 2-3 de dimineaţă. De la ultima casă colindată până la gazda unde adăposteşte ceata se cânta o „Colinda Lungă”, o creaţie artistică păstrată şi moştenită din bătrâni în care se istoriseşte toată viaţa Mântuitorului de la ieslea binecuvântată din Betleem până la înfricoşătoarele şi mântuitoarele patimi ale Domnului de pe Golgota.
La 4 de dimineaţă clopotele Bisericii din sat cheamă pe credincioşi la rugăciune.
Frumos îmbrăcaţi, cu mic şi mare sătenii vin la Biserică, lor li se alătură şi cele două cete de feciori frumos îmbrăcaţi în costum popular.
 
Spre dimineaţă, după Sf. Liturghie, fiecare duce pe la casele lor bucuria şi binecuvântarea Betleemului.
A doua zi de Crăciun după slujba de la Biserică se ţine Joc, adică bal; feciorii şi fetele se îmbracă în costum popular, în „straie româneşti” cum zic ei şi alături de ceilalţi săteni încep jocul din bătrâni, viu înrădăcinat în inima lor. Este o tradiţie în fiecare casă şi totodată o datorie ca fiecare părinte să-şi înveţe copiii la astfel de dansuri tradiţionale.
O altă tradiţie în Ajun de Crăciun este ceata de Irozi. Este alcătuită din băieţi de 12-14 ani care frumos costumaţi reproduc o scenetă legată de Naşterea Domnului şi de cruzimea lui Irod cel ucigător de prunci.
Pentru mai multe amănunte vizitaţi pagina cu Viaţa Satului.
Decernarea Premiilor Parohiei Ucea de Sus pe anul 2007
Alături de dojană, lauda şi aprecierea sunt mijloace pastorale care nu trebuie să lipsească din demersul pastoral al oricărui duhovnic.
De aceea, începând din acest an am iniţiat premii în semn de apreciere unor credincioşi care m-au impresionat în mod plăcut iar purtarea lor poate fi un exemplu de urmat pentru toţi credincioşii parohiei.
În a doua zi de Crăciun, după Sf. Liturghie s-au decernat premii tuturor celor ce în decursul anului 2007 s-au remarcat în activitatea misionar-pastorală a parohiei: membrii Consiliului şi ai Comitetului parohial, membrii „Asociaţiei Diaconiţa”, membrilor corului Bisericii.
 
„Marele premiu” s-a acordat tânărului Stoia Gheorghe Sebastian şi credincioasei Hoajă Elena.
Stoia Gheorghe Sebastian, are 21 de ani, este student la Inginerie în Sibiu, ne-a impresionat prin conduita lui morală, trăirea duhovnicească, spiritul jertfelnic faţă de familie (dânsul are şi serviciu, ajutându-şi fraţii şi sora la şcoală, respectiv facultate).
Hoajă Elena, ne-a impresionat prin modul în care, timp de câţiva ani buni, şi-a îngrijit soacra paralitică, Paraschiva Hoajă.
Festivalul de colinde Victoria
Oraşul  Victoria, este situat la 4 Km de satul Ucea de Sus.
De Sfântul Ştefan, patronul spiritual al oraşului, Consiliul local, împreună cu domnul primar Viorel Olteanu, au organizat un festival de colinde tradiţionale.
Au participat corurile parohiale din satele limitrofe oraşului Victoria, precum şi Corul parohiei Sf. Cuv. Paraschiva din oraş.
În costume populare specifice Ţării Făgăraşului, participanţii au adus în atenţia numerosului auditoriu frumoasele noastre colinde tradiţionale.
Parohia Ucea de Sus a interpretat trei colinde care au surprins prin frumuseţea lor pe spectatori, fiind clasaţi pe locul II în concurs.
După spectacol toţi participanţii au fost invitaţi la o recepţie la Restaurantul „Paradis”.
Aici puteţi asculta evoluţia în concurs.
!!! ATENŢIE !!!
Conţinutul acestui Sait este protejat de Legea Drepturilor de autor.
|
