Istoricul Bisericii Ucea de Sus
Biserica "Buna Vestire" |
 |
Biserica din satul Ucea de Sus, cu hramul ,,Buna Vestire’’, există din vremuri îndepărtate şi din lipsă de date, nu se poate preciza întemeierea ei. Nu încape nici o îndoială că între anii 1366-1464, când domnitorii Ţării Româneşti stăpâneau „Ţara Oltului”, toţi
preoţii şi protopopii de aici erau sub ascultarea Mitropoliei din Târgovişte şi Râmnicu-Vâlcea, unde se şi sfinţeau, primind fel şi fel de daruri şi ajutoare de la domnii, vlădicii6 şi boierii români.
Prima biserică din sat, atestată documentar(Arhivele Statului Cluj, conscripţii din Făgăraş), apare din 1680, însă nu se ştie când a fost construită. Aici erau doi preoţi iobagi care plăteau dijmă: Popa Marin şi Popa Iuon. Locaşul de cult era din bârne de brad cu tencuială la interior. În anul 1712 ea este pictată de zugravul Alexandru Grecu din Săsăuşi, în timpul păstoriei preoţilor Savu Vlad şi Zahei Flenchea. Iconostasul bisericii vechi a fost zugrăvit în septembrie 1783 de „Iuon, zugravul din Feldioara”.
Actuala biserică este zidită pe locul celei vechi, între anii 1860-1862, sub păstorirea preoţilor Vasile Purece şi Dimitrie Burs. Fundaţia e făcută din piatră de munte de doi metri grosime, iar zidurile cu o grosime de 90 cm., sunt din cărămidă şi var, înălţimea pereţilor fiind de 8 metri, iar a turnului de 18 metri. Locaşul de cult se găseşte la cea mai mare altitudine din judeţ. Arhitectura este în stil roman, cu patru bolţi, care sunt despărţite cu arcuri laterale şi transversale. Lumina intra prin şase ferestre de fier. Catapeteasma era din zid. Arhitectul constructor - Ioan Wonner din Agnita – Merghi
ndeal a lucrat după planul dat de inginerul Mitropoliei Sibiu, în urma dispoziţiilor Mitropolitului Andrei Şaguna.
Biserica a fost renovată în anul 1940, cu cheltuiala ctitorilor Axente şi Maria Pandrea din Brăila, ca şi princontribuţia credincioşilor din parohie. Cu ocazia renovării s-au zidit: îndreapta şi în stânga turnului două încăperi laterale, una pentru urcarea în cafas şi alta pentru arhivă; pridvorul, galeria şi s-aînnoit complet acoperişul şi turnul, precum şi geamurile duble în cornier, 9 la număr, dar trei au fost astupate pentru dezvoltareapicturii şi limitarea luminii prea mari. În anul 1924, românii consăteni emigraţi în America, au strâns un fond de 120.000 lei pentru a se procura un ceas în turnul Bisericii.(în imagine se poate vedea mecanismul interior al ceasului). 
În anii 1965-1966, biserica a fost pictată în întregime cu contribuţia benevolă a credincioşilor de către pictorul Ioan Căzilă, din Sibiu, în stil romano - bizantin şi s-a introdus lumina electrică. În anul 1968 catapeteasma de zid a fost demolată şi înlocuită cu o catapeteasmă din lemn de stejar, sculptată de către sculptorul Dumitru IliescuCălineşti – Piteşti. În anul 1979 s-au pictat cele 50 de icoane pentru catapeteasma bisericii de către I. Cioreanu din Cîmpulung-Muscel.
În anul 1993 s-a reparat turnul bisericii de către meşterii Ioan şi Nicolae Bîrsan din Făgăraş. Sfânta Cruce, împreună cu globul şi conul s-au refăcut în întregime de inginerul Muntean Ioan.
În anul 2008 s-a refăcut lemnăria acoperișului bisericii, învelindu-se cu tablă tip ţiglă Rova; s-a împrejmuit biserica cu trotuar; s-a introdus apa curentă și încălzirea centrală iar în 2010 s-a zugrăvit fațada exterioară a bisericii.
Biserica dispune de apă curentă, gaz metan, curent electric.
În satul Ucea de Sus sunt numai credincioși ortodocși.
Biserica "Sfântul Gheorghe" |
 |
Lângă ac
eastă biserică mai există un locaş de cult, ridicat în 1899 pentru credincioşii greco-catolici. Situaţia greco-catolicilor din Ucea de Sus a fost una deosebită de restul satelor din Ţara Făgăraşului. În Ucea de Sus, cele 20-30 de familii de greco-catolici s-au întors la Biserica Ortodoxă de bunăvoie, încă din 1924. Ei au considerat un abuz catolicizarea făcută cu forţa după 1700 de către împărăteasa Maria Tereza şi şi-au exprimat dorinţade a se întoarce împreună cu preotul Bursu, parohul lor, la Biserica din care s-au rupt în secolul XVIII.
Fosta biserică greco-catolică nu a mai fost folosită şi s-a deteriorat foarte mult. Din anul 2004, prin contribuţia credincioşilor, ea a intrat într-un proces de reabilitare.
În 2010-2011 Biserica mică a fost zugrăvită în interior, cât și în exterior, de asemenea s-a făcut un dren și s-a hidroizolat fundația bisericii.
În ea acum se desfășoară diferite servicii religioase şi constituie loc de prohodire a celor plecaţi în veşnicie.
Troiţa de la Sumerna |
 |
Pe raza satului Ucea de Sus se află cătunul Sumerna. Acesta aparţine administrativ-teritorial de satul Ucea de Sus, aşa cum reiese şi din adeverinţa emisă de Primăria Ucea cu nr. 1319 din 13 iulie 2006. Ucenii de sus având acolo acte asupra pământurilor, au case şi diferite proprietăţi
Sumerna a aparţinut bisericeşte de parohia noastră. Acum mai bine de treizeci de ani, preotul paroh Ioan Bursu, fiind bolnav şi neputincios n-a mai putut deservi şi pe credincioşii din acest cătun. Printr-o înţelegere verbală l-a rugat pe părintele Cornel Codrea din oraşul Victoria să meargă dânsul pentru a împlini nevoile spirituale ale puţinilor oameni de acolo.
După plecarea la Domnul a preotului Bursu, a venit ca paroh părintele Ilarie Morariu. Din păcate dânsul nu şi-a extins păstorirea asupra cătunului mai sus amintit, aşa cum se cuvenea de fapt, invocând motive de deplasare şi opoziţia preoţilor din oraşul Victoria, aceştia incluzând Sumerna în aria lor de activitate.
O dată cu venirea în parohie a Pr. Alexandru Stanciu acesta a făcut un memoriu către instituţiile ierarhice superioare. întrucât se încălca unul din principiile canonice fundamentale de organizare şi administrare a Bisericii Ortodoxe Române – Principiul teritorial, care exprimă rânduiala potrivit căreia formele organizaţiei bisericeşti teritoriale se acomodează după tiparele organizării teritoriale a unităţilor de stat. Prin adresa nr. 2888 Permanenţa Consiliului Eparhial Sibiu întrunită în 23 aug. 2006. a recunoscut oficial dreptul Parohiei Ucea de Sus asupra cătunului Sumerna.