Cercul de pictură „Buna Vestire”: copii şi tineri din parohie care sunt iniţiaţi în tehnica picturii icoanelor pe sticlă şi pe lemn în vederea dezvoltării şi cultivării simţului religios şi estetic.
Sunt trei grupe:
Preşcolari şi şcolarii mici: 4-5 ani până la cei din ciclul primar
Elevii de gimnaziu: clasele V-VII
Tinerii: clasa VIII şi elevii de liceu
Responsabili:
Mihaela Apostu:- specialist în conservarea şi restaurarea operelor de artă
Maria Codrea
Nicolae Bărbat
Membrii:
Balaban Iris
Balea Cristian
Boeriu Teodora
Catana Alexandru
Cornea Cristian
Damian Daria
Florea Andrei
Florea Andrei
Florea George
Fuciu Daria Maria
Funariu Paul
Funariu Paula
Ghindea Eduard Alexandru
Ghindea Ioana
Glajar Anamaria
Kovacs Ciprian
Liancu Mihai Ioan
Mardan Alexandra
Mardan Raluca
Pandrea Andra Maria
Popa Mihai
Rusu Cristian
Rusu Diana
Stanciu Cristina
Stanciu Ecaterina
Stoian Daria
Vlad Amalia
Vlad Radu
Cercul de pictură bisericească „Buna-Vestire”, aflat sub patronajul bisericii cu acelaşi hram din satul Ucea de Sus, jud. Braşov a luat fiinţă în vara anului 2006 la iniţiativa preotului paroh Alexandru Stanciu, sub coordonarea domnişoarei Mihaela Apostu..
La început, activitatea a debutat cu un număr restrâns de copii, doar trei, spaţiul de desfăşurare fiind casa părintelui Alexandru. Pe parcurs, numărul de copii a crescut şi odată cu aceasta s-a simţit şi nevoia unui spaţiu mai mare. Primarul Vasile Silea ne-a pus la dispoziţie o sală de clasă, la şcoala din sat, aşa încât orele de pictură au continuat aici.
De-a lungul orelor de practică, cei peste treizeci de copii cu vârste cuprinse între 4 şi 18 ani caută să-şi însuşească tehnica pictării icoanelor pe sticlă. Este o atmosferă de cunoaştere, de înţelegere, de înălţare sufleteascăcăci, fiecare curs începea cu citirea rugăciunii iconarului iar binecuvântarea părintelui întărea mâinile copiilor - iconari.
Iniţial s-a dorit ca cercul de pictură să-i instruiască pe copiii care manifestă aplecare spre pictarea icoanelor pe sticlă.. Pe parcurs am realizat că trebuie să ne ocupăm şi de cei foarte mici, să le valorificăm talentul, iniţiindu-i în tainele pictării.
Trăieşti un sentiment fără pereche atunci când vezi că un copil de 4 ani dă viaţă unei bucăţi de sticlă, încercând după puterile lui să aşeze pe aceasta un chip de sfânt.
S-au folosit modele ( izvoade) vechi aparţinând unor renumite centre de pictură pe sticlă cum ar fi Nicula, cel mai vechi din Ardeal unde pe vremuri, după spusele bătrânilor se picta aproape la fiecare casă din acest sat, Şcheii Braşovului, Făgăraş.
Iconarii din părţile Făgăraşului apar, după Vasile Drăguţ, la începutul secolului al XVIII-lea, când Constantin Brâncoveanu îşi împodobise propria sa ctitorie, biserica Sf. Nicolae pe uliţa Chivărarilor din Făgăraş cu icoane şi picturi murale.Unul dintre cei mai însemnaţi iconari este Savu Moga venit de la Nicula şi stabilit în anul 1843 în satul Arpaşul de Sus unde a lucrat tot restul vieţii. Fiind un zugrav de icoane de-al locului am folosit modelele icoanelor sale din dorinţa de a duce mai departe tradiţia pictării lor pe sticlă. Tehnica icoanelor pe sticlă arată marea simplitate a mijloacelor de care s-au servit zugravii ţărani, fapt ce pune şi mai mult în evidenţă, talentul, simţul artistic al meşterilor ţărani.
Preferinţa care a existat în pictura pe sticlă pentru anumite teme, pentru anumiţi sfinţi, în jurul cărora au circulat o serie de legende nu este deloc întâmplătoare. Această preferinţă se explică prin atribuirea de puteri magice unor sfinţi. Asfel, Sf. Nicolae era considerat aducător de noroc, Sf. Haralambie apărător de ciumă şi alte boli, Sf. Gheorghe şi Sf. Ion apărători ai vitelor, în timp ce Sf. Ilie apăra de trăsnete etc. De mare căutare se bucurau icoanele cu chipul Mariei, precum şi cele cu naşterea lui Iisus, icoană care făcea parte din zestrea fetelor, ca simbol al fecundităţii. Între temele icoanelor pe sticlă din Transilvania sunt obişnuite şi acelea care reprezintă oarecum pe sfinţii anotimpurilor, sub protecţia cărora plugarul îşi aşeza munca şi roadele ei: Gheorghe, Maria, Dumitru şi Nicolae, reprezentând primăvara, vara, toamna şi iarna. Una dintre creaţiile cle mai interesante, aparţinând centrului de pictură Nicula este chipul Maicii Domnului Îndurerate, înveşmântată în acea haină neagră ce are şi un fel de glugă, numită maphorion, imagine care, în diferite variante, s-a răspândit în toată Transilvania.
Pictura populară pe sticlă este caracterizată printr-un desen naiv, dar foarte sugestiv şi printr- o compoziţie simplă şi clară.
Pictarea icoanelor este o îndeletnicire deosebită care necesită nu numai iscusinţă artistică, ci şi sensibilitate sufletească, credinţă în Dumnezeu şi un comportament frumos toate împreună făcând posibile realizarea acestor „ferestre spre cer”. Marii pictori de icoane au fost totodată şi oameni credincioşi, iar lucrările lor rămase peste veacuri fac cinste nu numai lor ci şi epocii în care au trăit.
Icoanele realizate de tinerii iconari au fost reunite în cadrul unei expoziţii ce a avut loc duminică, 17 septembrie 2006 în Ucea de Sus, unde Biserica Mică s-a dovedit neîncăpătoare. Copiii stăpâniţi de emoţie, îmbrăcaţi în haine populare româneşti au primit diplome de participare şi cadouri din partea părintelui.
La eveniment au participat alături de Pr. Paroh Alexandru Stanciu, fostul preot paroh Ilarie Morariu, actual pensionar, primarul comunei Ucea: Vasile Silea, precum şi alţi oameni de suflet care s-au implicat în felul lor în sprijinirea acestei activităţi.
În prezent coordonatorul Cercului de pictură este Domnul Nicolae Bărbat, care cu mult tact şi înţelepciune continuă activitatea începută de domnişoara Mihaela Apostu.
Aici puteti descarca icoanele din cadrul expozitiei
Se cuvine să aducem lui Dumnezeu slavă si multumire pentru harul Său pe care nu-l ia de la noi, ci mai mult, îl înmulteste nouă, prin icoanele pictate de copiii ucenici.
În Tara Făgărasului s-a cunoscut în ultimii ani un avânt deosebit pentru ceea ce se numeste iconografie.
P:C: Pr. Stanciu Alexandru s-a străduit să urmeze Traditiei Bisericii, organizând un cerc de pictură a icoanei cu cei mai tineri credinciosi din parohie.
Prin zugrăvirea icoanelor (după puterea fiecărui copil), se pot spune tot atâtea cuvinte de slăvire:,, Cel ce este frumusetea tuturor fiilor oamenilor si izvor a toată frumusetea nevăzută si văzută. (Din rugăciunea iconarului)
În ochii fiecărui copil am văzut de fiecare dată curătenia sufletului, printr-o luminită care străluceste când îsi admiră lucrarea pe care o execută cu atâta râvnă, distingându-se prin seriozitate. Această strălucire a ochilor o consider o sclipire a României ortodoxe de altă dată.
Icoana zugrăvită de copiii ucenic este o carte despre credintă. Prin limbajul liniilor si al culorilor, ei descoperă învătătura morală si liturgică a Bisericii. Cu cât este mai curată si mai înăltătoare viata micutului crestin, cu atât îi este mai accesibil sufletului său limbajul icoanei.
Icoana este o rugăciune exprimată prin imagini si trebuie înteleasă întâi de toate prin rugăciune.
Cel ce trudeste în lucrarea iconografiei trebuie să nu uite de binecuvântarea lui Dumnezeu si să urmărească frumusetea interioară si exterioară în toată icoana zugrăvită.
Credinta, smerenia si curătia trebuie să fie însusirile firesti ale iconarului, iar icoana zugrăvită cu aceste însusiri să fie de mare ajutor la adunarea mintii în rugăciune, la împăcarea si odihna sufletului crestinului care se luptă cu furtunile vietii.
De aceea, ca orice măiestrie, precum desenul si pictura, la fel si iconografia trebuie învătată începând NU de la lucruri complicate ci de la cele simple, trecând treptat către cele mai complexe. Asa vom parcurge si noi, cu răbdare fiecare etapă.
Evanghelia este vesnică si unică pentru toate popoarele si veacurile, iar însemnătatea ICOANEI nu poate fi îngrădită nici de epocă nici de popoare.
Toate drumurile sunt deschise spre Dumnezeu. EL ne va vorbi dacă vrem să-L ascultăm, va veni la noi dacă-L invităm si ne va arăta că a fost întotdeauna cu noi în toate modalitătile, pe toate căile si în toate felurile.
Noi ÎL rugăm să ne vorbească, să fie cu noi si la această lucrare, să ne lumineze în toate căutările sufletului.
însuşească tehnica pictării icoanelor pe sticlă. Este o atmosferă de cunoaştere, de înţelegere, de înălţare sufleteascăcăci, fiecare curs începea cu citirea rugăciunii iconarului iar binecuvântarea părintelui întărea mâinile copiilor - iconari.
parcurs am realizat că trebuie să ne ocupăm şi de cei foarte mici, să le valorificăm talentul, iniţiindu-i în tainele pictării.
